Ma tot uit mai nou la the Apprentice. E interesant, e captivant, e reality show, dar parca nu e. Nu da acea senzatie de kitch, desi pe alocuri se vede goana dupa spectacol.
Dar nu asta era ideea.
Ideea e ca pe langa o sansa incredibila, situatii interesante si New York-ul pe fundal, 'aplicantii' mai au sansa sa intalneasca persoane fascinante, experimentate, pe care le pot 'stoarce' de informatii.
Dar nu asta era ideea.
Ideea e ca pe langa o sansa incredibila, situatii interesante si New York-ul pe fundal, 'aplicantii' mai au sansa sa intalneasca persoane fascinante, experimentate, pe care le pot 'stoarce' de informatii.
Dar cum sa faci sa nu fii intimidat si sa iesi castigat dintr-o conversatie cu un om care clar te eclipseaza si te fascineaza in acelasi timp? Faptul ca asculti si absorbi fiecare vorba de intelepciune, te-ar putea lasa oarecum in pana de cuvinte.
Era mai demult o intrebare la moda, ceva de genul "Pe cine ti-ai dori sa intalnesti?" Si niciodata nu m-am gandit serios. Nici acum nu am in minte o anumita persoana, fie ea lider spiritual, politic ori vedeta, din istorie sau in viata.
Ce-ar fi sa aleg? Un Donald Trump contemporan de la care sa aflu secretul succesului? Ar fi interesant, revelant si chiar educativ.
Un lider spiritual ar mai putea fi o alegere buna, care sa ma indrume sa gasesc pacea interioara, calea cea buna, linistea si iluminarea suprema.
Sau un stramos... ce-ar fi sa-mi cunosc stra-stra-bunicul. Omul care mi-a adus familia pe aceste plaiuri, cel responsabil pentru alegerea de a se fi stabilit in Romania si nu in alta tara.
Ar mai fi varianta unui personaj din antichitate. Un Aristotel sau Platon, un Faraon sau chiar un conducator mayas sau atlant, care sa imi spuna secretele unor vremuri de mult apuse. Sa mi se dezvaluie adevaratii claditori ai civilizatiei umane... ar fi cu adevarat ceva unic.
Oricare ar fi personajul, ar fi o experienta interesanta, dar dificila dupa parerea mea. Ce sa intreb un om care stie "totul" despre ceva ce eu nu stiu? Cu ce sa incep sa nu par stupid, sa nu intru in cliseuri, si sa nu fiu prea curios, ca sa-i faca totusi omului placere sa vorbeasca cu mine?
Pana la urma, acestea sunt doar niste ganduri un pic aberante in miez de noapte, ca nimeni nu o sa ma duca inapoi in timp sa am o astfel de intalnire, sau nu cred sa am ocazia sa stau la masa prea curand cu un Donald Trump sau alte minti luminate.
Dar nu se stie niciodata. Pot sa visez, nu?
0 comments:
Post a Comment