Viza pentru vise™

Atentie, urmatorul text nu e codificat, dar s-ar putea sa necesite traduceri, intrucat am incarcat o transcriere fonetica a limbii vorbite...

(In urma cu nu prea mult timp, in sat, la o discutie cu bunica. E cald, e liniste, mai adie slab vantul, misca frunzele, mai cade cate un mar in curte, cainele mai vede cate o pisica si intrerupe linistea dupa-amiezii...)

Bunica: D-apu' am auzat pruncu mnieu, ca-i incepe' lucru'.

Adi: Da, buna, gata cu vacanta, acuma oi fi si io omu' muncii.

B: Si-apu' ce-i faci tu? (o intrebare normala)

A: Numa' lucruri bune... (un raspuns nu prea inspirat)

B: Cum vine acie'?

A: In publicitate, bunica, o sa lucrez, pa creatie...

B: ... :-( ... (bunica mirata, descumpanita, abatuta, si chiar cu o nuanta de tristete) Noa, amu nu stiu, da' io am gandit ca oaricand, cand ii lucra si ii vini la mine, oi zace ca domn' profesor, ua domnu economist imi daschide si mii use'. Da' d-asta nu stiu ce si zac, bine-i ua rau. Da' spune-mi si mie amu dara cum mere asta? Ce-i fi?

A: Pai... publicitatea ii... gandeste-te ase': incepe o firma noua si lucreze. Ea tra' sa se prezinte oamenilor, si le spuna ca are oarice nou, si ca merita si o incerce clientii. Isi prezinta produsale ua serviciile, si cu ce ii mai castigat omu' ca o aleje. D-aia traba si apara la televizor, la radio, si-si faca afise pan oras, si faca caiete in care si scrie tat da firma, si mai traba... (poveste continua macar 10 minute, timp in care bunica statea pe pat si se uita la mine, eu incercand pe cat posibil sa ma fac bine inteles, sa aleg cuvinte nu prea specializate si sa folosesc totusi un accent cat se poate de popular)

(si in acest moment in care eram convins ca am explicat bine situatia, vine si replica)...

B: Io nu stiu, da' daca nu stii tu zace ce faci, nu stiu ce lucru ii ala. Ua stii ua nu stii. (evident, ramas fara cuvinte, m-am ridicat si am iesit afara).

... dupa o jumatate de ora, in mjlocul altei discutii...

A: Pai acuma vrei nu vrei, imi pare rau, eu tot Junior Art Designer oi fi.

B: Ha? Ce-ai zas tu?

A: junior art dizainar...

B: Na, amu imi place. Amu is multamita. Daca m-a intreba oaricine oi zace ca nu nu stiu si zac. Amu-i bine. N-am bai. Zi tu cum ii vre' ca io nu stiu d-aste'.

Ideea: exemplu clar de distanta dintre generatii. Nu m-as fi asteptat sa fie altfel, dar nu ma asteptam sa fie atat de interesant punctul ei de vedere. Nu ii e teama de necunoscut, ii e teama ca nu poate sa spuna altora, sa se laude cu nepotul. Si asa cum i-am spus si ei... "Stii ce, buna? Mai mare bai nu fie!"