De unde si pana unde aceasta afirmatie?
Pai eu m-am gandit asa... In Udine m-as mai intoarce doar in compania tuturor celor cu care am petrecut acolo 5 luni de zile. 5 luni minunate, care insa ar fi fost lipsite de distractie daca nu era o mana de oameni care sa imi condimenteze existenta.
As putea spune poate acelasi lucru si despre New York, insa aici lucrurile se complica putin. Cu toate ca am mers acolo cu oameni cunoscuti, am mai cunoscut oameni minunati, si mi-am facut prieteni pe viata, m-as intoarce acolo cu sau fara ei. Oricum, m-as intoarce.
NY are personalitate. Orasul e ca un organism viu, care te asimileaza din momentul in care ai pasit afara din aeroport sau gara. Iti inspira un alt ritm de viata, te face sa uiti de orice altceva si sa raportezi totul la clipa de fata. NY devine un reper, orice ai fi facut inainte de a ajunge acolo, si indiferent de cat de bine sau rau ti-a mers acolo.
N-am trait doar momente minunate in 'orasul ce nu doarme niciodata', au fost si greutati si momente de cumpana, dar in aerul newyorkez pluteste un pic de magie ce-ti imprastie norii tot timpul, si-ti arata minunatia ce e in jurul tau.
O simpla plimbare prin Central Park te face sa te rupi de aglomeratie si sa te invalui cu natura; o alta plimbare prin Times Square de invigoreaza prin energia degajata de multimea de oameni si lumini; Statuia Libertatii iti transmite un mesaj capabil sa ridice orice spirit; iar zonele metropolei iti face rezumatul intregului pamant prin diversitatea existenta acolo.
Pana la urma, Marele Mar e un loc al locurilor. Aduce tot ce e mai bun de pretutindeni si il ofera celor care sunt destul de curajosi sa accepte provocarea.
0 comments:
Post a Comment