Viza pentru vise™

Cine nu are batrani, sa isi cumpere, spune o veche vorba romaneasca.

Hmm serios? Si cine are prea multi sau s-a saturat poa' sa-i vanda? Ca altfel de unde apare oferta? O piata echilibrata si functionala trebuie sa aiba ambele seturi de forte, atat ofertanti cat si cumparatori.

Si care ar fi pretul unui batran? Ca doar cineva care nu a avut batrani, nu stie sa ii aprecieze. Nu isi da seama de intelepciunea si copilaria de care da dovada un om cu parul nins. Totodata nu se gandeste la avantajul sfaturilor experimentate de care poate beneficia, dar si de opinii demodate si lipsite de sens. Si sa nu uitam de darnicia cu care poti fi coplesit in momentele in care egoismul paranoic nu se manifesta.

E interesant si relaxant sa asculti experiente de viata, povesti romantizate, hiperbolizate chiar, din diverse perioade istorice despre care altfel ai putea afla doar la scoala. Dar trecerea timpului nu lasa doar amintiri interesante ci isi pune amprenta si asupra memoriei, astfel o intamplare poate fi depanata si analizata in multe ocazii.

Si atunci e capabil un om care nu stie cu adevarat cum e un batran, sa se angajeze la o astfel de responsabilitate? Pentru ca nu se asigura service, revizii gratuite sau inlocuirea modelului cu altul mai nou.

Eu zic ca batranii sa ramana acolo unde sunt. Cine ii are sa ii pretuiasca si sa ii ingrijeasca atat cat mai pot, iar cine nu ii are sa stea linistiti si sa se pregateasca sa devina chiar ei batranii cuiva.

Nici eu nu stiu care era scopul textului de mai sus. Dar cine a spus ca gandul trebuie sa aiba un scop? Apare pur si simplu, involuntar, iar asta mi-a aparut mie acuma seara.