Viza pentru vise™

In vara anului 2007 m-am intors in era comunista, cu incalzit de apa ca sa beneficiez de minimul de decenta cand ies din casa.

Si e cald! Si tre sa fac macar un dus zilnic sa ma simt eu bine cu mine! Si nu suport sa nu imi curga apa calda cand ma rad! Si simt o frustrare nemaipomenita, pe langa oboseala ce o am.

Consolarea? Ca nu sunt singurul. Cu mine mai sufera cel putin un cartier intreg, pe care-l putem numi 'Clubul napastuitilor'. Plus ca am citit pe un alt blog, ca mai sunt si alte zone din tara unde febra lucrarilor raceste apa calda in miez de vara fierbinte.

Bineinteles, ca nu e o tragedie, ca sunt lucruri mai grave pe lumea aceasta, si trebuie sa multumim Celui de Sus ca nu ni s-au intamplat. Privim, insa, partea plina a paharului si ignoram acele cateva picaturi de apa calda lipsa din el.

Am eu o impresie ca cei care au administreaza lucrarile sunt niste neganditi cu mot. Sunt absolut convins ca exista mijloacele tehnice necesare pentru a asigura necesarul de apa calda chiar si in conditiile unei lucrari la retea. Dar de ce sa se deranjeze, ca doar nu sufera primarul, prefectul, consilierii judeteni, directorii de la 'apa' si asa mai departe.

In fine, ca sa reiterez o vorba ce n-am mai folosit-o de mult... "La toti n-i greu..." (unora mai mult ca altora), dar cu ii pasa?