Viza pentru vise™

Am facut azi o chestie cat se poate de neinteresanta, dar utila in acelasi timp.

Mai aveam cam 10 spatii libere pe cartela sim, si m-am gandit, ca un om prevazator ce sunt, sa fac loc pentru sutele de contacte ce vor veni.

Si am sters si am "delete" si am "cancellat", si chiar la un moment dat era parca o placere, de parca nu ma mai puteam opri. Pana cand in final am scapat de 75 de contacte.

Nici nu m-as fi asteptat sa fie atatea persoane cu care nu mai pastrez legatura, pe care nu sun, cu care nu mai am treaba.

E adevarat ca sunt si eu un tip tare "strangator". Se intampla cam intotdeauna cand ma suna cineva, sa il salvez automat in agenda. Sa stiu cand ma suna sa il sun inapoi sau sa nu raspund. Ca mai sunt si persoane din a doua categorie si chiar nu imi place sa fiu luat prin surprindere.

Normal ca mi-am asumat un risc ca din cei stersi sa se trezeasca vreunul sa ma sune si, necunoscand numarul, sa raspund cu multa nonsalanta. Dar asa sunt eu... mai degraba nu raspund decat sa incerc sa ma eschivez dintr-o conversatie telefonica. Si chiar nu am gasit o scuza serioasa inca, acea scuza perfecta care sa descurajeze orice persoana, indiferent cat de pornita ar fi sa imi agaseze existenta.

Inapoi insa la numerele de telefon, am sters intr-un final numere ale unor colegi din liceu, din facultate, numere din Italia, din State, ale unor contacte de la diverse organizari din facultate, persoane cu care e posibil sa fi vorbit doar o data, dar le salvasem "ca da' daca...".

Dar ca sa nu ma dezmint, normal ca mi-am scris numerele respective undeva, inca caz ca.

Si totusi, stau si ma gandesc cata lume m-a sters si pe mine din agenda. Pentru cata lume am devenit nesemnificativ. Cata lume a uitat de mine si m-a trecut demult cu vederea. Sau poate nici nu m-au salvat in memorie.