Cica nu mai am nervi de nimeni si nimic.
Uau, ce atitudine sumbra si gri si intunecata in acelasi timp. Cum sa nu am nervi si rabdare la 23 de ani? Ce o sa ma fac de acum inainte o viata intreaga?
Nu am timp si totusi astept ca altii sa aibe timp pentru mine. Astept. In zadar.
De fapt la asta, in sens putin mai larg, ma gandeam intr-o zi. Ca ma deranjeaza la altii ceea ce stiu ca si eu fac, la randul meu. Ma deranjeaza cand cineva vorbeste rastit, cand cineva ma ignora, cand cineva nu are rabdare cu mine, cand nu isi face timp pentru mine... Si la o adica cine ce imi datoreaza?
Am incercat dictonul "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" dar de multe ori, sunt niste forte superioare mie care nu ma lasa sa imi controlez comportamentul, si doar apoi ma gandesc cu regret "ca sa fi fost in locul lui..."
La fel si cu orice persoana ce are de-a face cu clientii... daca m-as avea ca client la magazin, m-as bate. Deci fara doar si poate, m-as bate, si apoi m-as da afara.
La florarie, nu cumpar un buchet gata facut, mie imi trebuie sa-mi faca altul exact la fel ca cel din vaza. La frizerie, sa ma tunda nici prea scurt, nici prea lung, ci doar cum e bine. La magazin, eu trebui sa trec prin toate produsele similare pana aleg unul de pe raft. Cand am ales gresia, cred ca am trecut cu vanzatoarea prin toate modelele pana sa ma hotarasc.
Recunosc, sunt un client dificil. Dar se va intoarce roata candva. Trebuie sa se echilibreze cumva universul. Tot stresul pe care l-am cauzat bietilor angajati la viata mea se va intoarce si ma va bantui...
0 comments:
Post a Comment