Am vazut azi pe antena3 un fel de top20 al celor mai tari insule din lume, si pe locul 1 era cica Cuba.
Hm, ii cam departior pana in Cuba dar cred ca ar merita osteneala. Ar fi o vacanta de vis, o lectie de istorie, o cultura diferita.
Ce-ar putea fi mai tare in acest moment decat sa stau pe o plaja pustie cu o havana si un cocktail sub un bananier in Cuba... Peste tot un nisip alb, fin si fierbinte scaldat de ape calde, albastre si cristaline... un ocean linistit ce reflecta cerul senin pe care doar uneori mai rataceste un nor singuratic.
Si dincolo de bananieri e un satuc tipic cubanez, cu oameni simpatici si primitori, vesnic dispusi sa stea la un mojito si sa-ti spuna povestea lui Che Guevara. De la fiecare geam se aude muzica. Sunt melodii diferite, dar bat acelasi ritm si impreuna compun un cor ce te hipnotizeaza si iti pune trupul in miscare. Da, vrei nu vrei, in Cuba nu stai pe loc.
Pe strazi circula masini de epoca, de parca timpul ar fi stat pe loc, de parca modernul nu ar fi la moda, de parca trecutul e prezentul si mai putin e intotdeauna mai mult decat suficient.
Comunismul a conservat tara-insula, si parca acolo acest fapt nu ar fi un lucru rau. Nu stiu daca sau in ce masura capitalismul ar strica acest loc pitoresc, daca l-ar aduce in era informatiei, dar schimbarea nu pare a fi un scop al acestei zone.
E de ajuns ca turistii sa se schimbe pe ritmurile sud-americane si omeni ca Ernest Hemingway sa isi duca veacul la umbra palmierilor havanezi.
Aia da, viata!
0 comments:
Post a Comment