Povestea prostului


Ziceam acu o saptamana ca oamenii prosti nu ar trebui sa conduca si sa procreeze. Si am auzit niste comentarii la partea a doua a afirmatiei. Bineinteles ca nu le-a scris nimeni, ca doar nu e cazul, dar de auzit le-am auzit. In fine.

Am citit cu totii 'Prostia omeneasca' de Ion Creanga... ei bine, cam pe acelasi principiu merge si argumentul meu, doar ca e tragic faptul ca realitatea bate povestea.

Asadar, omul prost isi lasa copilul sa guste cate un pic, pic, pic, cate-un strop, strop, strop de tarie sa faca pruncu' sange! Pana il face dependent de alcool, si copilul intra in coma alcoolica si moare.

Tot omul prost iese din casa, la o poveste, la un cersit, la o berica si isi lasa copilul cu zilele, in patut cu un grilaj sau cu un gardulet deasupra patului sa nu cumva sa fuga.

Se mai intampla ca omul prost sa isi mai creasca pe langa casa si o dihanie de caine de lupte, sa il dreseze sa sara la oameni la beregata si apoi se mai mira de ce ii sfasie copilul mic.

Nu in ultimul rand, mai este cate un om prost care se crede destept ca doar e cu bani, si isi rasfata copilul, ii ia masina si ii da drumul in lume. Iar "bietul" copil iese in trafic, apasa pedala cat de tare il tin pantofii de marca si da peste o familie cu autoturismul.

Ar mai fi multe exemple cu de ce sa nu faca oamenii prosti copii. Problema e ca nu copiii poarta vina in ce familie ajung, cine ce le face, sau cum ii deregleaza fizic sau psihic.

Vorba lui Creanga... "mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca ei n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât ei, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba."

0 comments:

Post a Comment