In timpul saptamanii rar se mai intampla sa am un chef nebun sa scriu, dar se mai intampla sa am o inspiratie debordanta ce ma impinge sa imi depasesc limitele fizice.
Stiu ca intra lumea sa mai vada asa, cateodata ce imi mai debiteaza capul, dar nu pot sa zic ca scriu special pentru public, pentru ca sunt cam dezamagit de public. E necooperant, tacut, enigmatic. Nu stiu ce asteapta de la blogul meu pentru ca e o liniste criptica. Dar cu atat mai bine, daca nu sunt asteptari nu pot sa dezamagesc.
Oricum, stiu cat e de dificil sa scrii "da, ai dreptate", "esti dus cu plututa", "ai baut cumva petrol?", "si eu cred la fel". Nu ma astept sa-mi scrie oamenii eseuri si poezii, dar mi-ar placea ca din media de 5 vizitatori zilnici unul sa se simta mai rasarit si sa imi scrie cate ceva, ca sunt convins ca linistea nu inseamna aprobare.
Bun, si uite asa m-am mai descarcat de o chestie, si nu o sa ma mai deranjeze maine dimineata acest mic detaliu. Iar acesta va fi prima postare fara o poza, pentru ca de-aia...
2 comments:
Deci esti de-a dreptul absurd sa-mi ceri o replica la aberatiile acestea. Te rog sa iti revizuiesti comportamentul!
Da' cine esti tu sa il faci aberant? Nu vezi ca incearca si el o chestie de-asta mai interactiva. Lasa-l sa incerce, ca doar are vreme.
Post a Comment