Exista nenumarate argumente logice si de bun simt pentru inregistrarea unor domenii personalizate, legate de
- marketing (daca deja exista un mix si o strategie)
- branding (pentru a intregi coerenta comunicarii)
- optimizare la cautare (indexarea mai eficienta pe motoare de cautare)
- seriozitate in prezentare (un nume clar scurt si concis denota profesionalism)
- perspective de viitor (protejarea denumirii in cazul dezvoltarii, expansiunii)
Adevarul e ca le-am mai analizat si in alte articole, si chiar ma si gandeam serios la un moment dat sa iau masuri in directia aceasta (inregistrare domenii), insa niciodata nu am dus pana la capat cautarea, ramanand cu ideea eronata cum ca m-ar costa destul de mult. Iar luand in calcul rate, facturi, mancare si alte prioritati vitale, aceasta nu ar reprezenta un strict necesar.
Si chiar nu reprezinta, motiv pentru care desi m-am edificat ca de la Hostway pot sa cumpar un domeniu .ro pe viata cu doar 42.84 euro, ma incapatanez sa nu o fac.
De banii acestia am alte variante:
- acopar jumatate din rata la credit,
- fac aprovizionarea la supermarket pe jumatate de luna
- alimentez masina pentru mai bine de o luna
- imi platesc factura la gaz pe o luna de iarna
- imi iau brad si cadouri de Craciun celor dragi
si lista poate continua, tradandu-mi neseriozitatea in ceea ce priveste implicarea in blogul de fata.
Presupunand ca nu ar fi o problema de bani, tot nu as sti ce nume sa aleg: adrian, viza pentru vise, the a man, adiville... si lista poate continua, pentru ca nu ma axez pe un domeniu specific de interes care sa poata fi definit printr-o sintagma simpla si concisa.
Din ceea ce am enumerat chiar si eu imi dau seama ca am o problema de identitate pe care nu am cum sa o rezolv daca nu am ceva concret de comunicat in afara de MINE.
Totusi, am aflat un lucru nou mergand din site in site: ca pot sa imi atasez blogului noul nume cu foarte mare usurinta.
Intru doar in setari la publicare, scriu numele domeniului si gata. Fara nicio bataie de cap. Iar cei care inca se mai indreapta spre .blogspot.com vor ajunge cu aceeasi usurinta la noua destinatie.
N-as fi zis ca e asa de simplu, dar nu afli niciodata pana nu iti dai silinta.
Perspectiva de mai sus este totusi destul de ingusta de genul: "ma numesc Bruzli Curca, asa m-a botezat tata ca era baut... si mi l-as schimba, dar nu stiu cum as vrea sa mi se zica".
In schimb daca sunt SC Fericirea Muntilor SRL, am alte motivatii pentru protejarea numelui ales, si ma gandesc la implicatii mai largi prin inregistrarea domeniului.
1. Vreau ca lumea care cauta detalii despre locuri pitoresti in muntii patriei sa dea direct de mine, pe www.fericireamuntilor.ro
2. Nu accept ca denumirea sa imi fie furata sau pangarita de coana Geta care i-a mai facut-o cuiva si de atunci toata zona s-a invatat minte.
3. Cand da omul cautare pe Google sau Yahoo si scrie munte, speranta mea e ca fericireamuntilor.ro se va situa intre primele rezultate.
4. Investitia e de viitor, ca nu se stie niciodata unde voi ajunge cu pensiunea, poate mai imi deschid una pe celalalt versant si din una-ntralta imi cere careva drept de franciza.
5. In plus, pentru corespondenta cu potentiali parteneri da mai bine un mail de genul adrian@fericireamuntilor. ro decat @gmail.com.
6. Scopul meu e sa inspir incredere, si daca arat clientilor ca am depus efort in site, parca altfel ma pozitionez intre optiunile lor.
7. Imi fac si panouri prin oras, poate si o pagina de revista si imi pun si adresa noua, ca sa ramana intiparita in mintea publicului mai usor.
Cam asta pot sa spun pe marginea subiectului domeniilor personalizate in proba nr.46 din SuperBlog 2009.
Nu stiu daca mai retine lumea ideea bigsmall din promovarea miculuimare (fara cratima) Yaris, si anume ca totul e o problema de perspectiva, subliniat apoteotic de elefantul care iese la sfarsit din portbagaj.
Insa pe mine m-a impresionat la scurta vreme dupa aparitia clipului in cauza cand, in timpul sederii in Udine, s-a intamplat ca intr-o noapte racoroasa de toamna, sapte persoane(Eu, Luis, Maria, Liz, Luca, Michele si Francesca) proaspat iesite din club sa aiba un singur mijloc de transport: o Toyota Yaris.
In afara de bunul simt total absent la ora 4 dimineata, exista un alt considerent care ne-ar fi putut impiedica sa ne inghesuim in biata buburuza: legea italiana, ca de altfel si cea romana, care prevede ca numarul de pasageri din autoturism sa nu depaseasca numarul de locuri.
"Ei, un fleac!" am spus noi. "Daca ne opreste, o dregem cumva cu elefantul!"
Si nu mica ne-a fost mirarea cand, trecand pe langa un echipaj de carabinieri, am fost trasi pe dreapta.
"Ce ne facem, ce ne facem?", ca banii nu ne scoteau tocmai din casa, iar o noapte la mititica nu ne suradea. In plus trebuia anuntata universitatea pentru contraventie si chiar nu ne atragea suspendarea bursei.
In fine, miracolul a sosit de la un languros "Ciao, bella!" spus de fratele carabinier al Francescai, soferita noastra. Si cu un "grazie a Dio!" am rasuflat cu greu, dar usurati!
Bun, noi ca noi ca eram persoane. Dar in timp ce ma documentam pentru articol am descoperit pe diverse forumuri ca s-ar fi purtat in Yaris: combina frigorifica/ masina de spalat / 320 kg de cascaval/ o cusca cu 4 Rottweiler-i si exemplele de-a dreptul incredibile pot continua, de parca s-ar fi organizat un concurs pe tema aceasta.
Totusi nu sunt de mirare cele afirmate mai sus avand in vedere specificatiile date de producator:
- dimensiuni exterioare: 3,785 mm lungime si 1,530 mm inaltime
- 738 litri spatiu de incarcare cu bancheta rabatata, 363 litri cu bancheta doar culisata la maxim si 272 litri fara niciun deranj
- doar plansa de bord poate stoca echivalentul a pana la 18 litri
- concept modular al banchetei din spate, pentru confort
- distanta intre locurile anterioare si cele din spate este de 880 mm
Acestea fac incredibila afirmatia unui forumist cum ca "la cate lucruri aberante s-au transportat cu un Yaris, mai lipseste sa se laude careva ca a bagat un Boeing in ea". Si totusi:
In concluzie, se pare ca mai lipsesc din folclorul internaut doar bancuri adaptate la situatie de genul:
A. Cum bagi o girafa intr-un Yaris
1. deschizi portiera
2. bagi girafa
3. inchizi portiera
B. Cum bagi un elefant intr-un Yaris
1. deschizi portiera
2. scoti girafa
3. bagi elefantul
4. inchizi portiera.
Sunt in real,- Oradea si la recomandarea prietenilor am venit sa iau un Sauvignon Blanc sau un Chenin Blanc si un Cabernet Sauvignon pentru petrecerea de poimaine.
Vinul alb se va potrivi de minune cu salata de fructe de mare pe care am planificat-o, pentru ca desi e aromat, are suficienta eleganta sa nu acopere savoarea preparatelor mai delicate. Cabernet-ul, in schimb, va merge de minune cu spaghetele bolognese, picante asa cum le prepara Ana de cand s-a intors de la bursa din Italia.
Nu le am cu vinurile, asa ca merg pe mana somelierilor aspiranti din jur, ca poate mai invat si eu ceva.
Iau primul Sauvignon Blanc pe care il vad: un Murfatlar din 2007, si citesc pe eticheta:
"E un demisec de cursa lunga, vinul de nadejde al oricarui moment. Uneori prea sincer, alteori glumet, poznas de-a dreptul cateodata. Dar intotdeauna prieten. Uiti sa te mai ridici de la masa cand te intinzi cu el la povesti... etc"
Nu inteleg nimic. E bun? E rau? Fac acuma analiza pe text? Si daca nu fac interpretarea bine ce se intampla? Ma aleg cu o durere de cap...
In fine, il pun la loc si trec la un Chenin Blanc adus tocmai din Africa de Sud.
Eticheta imi spune scurt si la obiect: "A very aromatic white wine, with notes of exotic fruit and white pears. Feels well-rounded in the mouth"
Din nou, pe langa translator se cere analiza pe text, si parca e din ce in ce mai greu de comentat. Ma ia un pic cu ameteli.
Mai aman un pic momentul deciziei si ajung la Cabernet Sauvignon. In sfarsit unul care vorbeste pe limba mea: "un vin rosu, dulce, corpolent, extractiv si catifelat, in care aroma vegetala caracteristica este echilibrata perfect de zaharul rezidual."
... Inca un pic si ma gandesc sa ii fac curte la cum e prezentat!
In fine, resemnat, le pun pe toate trei in cos ca doar unul tot o fi bun si ma duc agale spre casa cu gandul "De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?"
Da, conationalii care stau in apropiere de real,- Vitan, Cotroceni sau Constanta Nord au scapat de bataile de cap si pot sa isi aleaga vinul printr-o simpa degustare. Gata cu ghicitul, interpretatul pe text sau urechea plecata la "cunoscatori".
Iar din 48 de sticle disponibile in Enomatic, provenite din Chile, Argentina, Franta, Italia, Spania, California, Noua Zeelanda, Africa de Sud si chiar Romania, sigur se gaseste ceva care sa fie pe placul si celui mai mare oenolog.
Prin urmare, mi-as lua fara ezitare o cartela de degustare cu 10 RON, as face turul de onoare prin fata sticlelor montate in dispozitiv la temperatura optima si as trece la treaba:
- Iau primul pahar, il ridic spre lumina ca sa ii vad claritatea, intensitatea culorii si fluiditatea
- Agit putin vinul, si ii las aroma sa ma cuprinda, incercand sa identific toate nuantele
- Sorb cu grija din licoare, atent sa nu treaca vreo senzatie neremarcata.
Si ma conving singur, in ciuda celor auzite din jur, a documentatiilor de pe net sau a lecturii pe eticheta:
Culoarea Cabernet-ul aduce un pic a afine, emana un miros de stafidă neagră, cu un iz de ierburi aromate iar gustul este bogat si intens, definit cel mai bine de un melanj de cirese, stejar afumat, cocos si ciuperci.
Sauvignon Blanc, de culoarea canarului cu niste reflexii verzui, induce o aroma de iasomie si citrice. Gustul sau in schimb este fructuos, cu multă prospeţime, învăluit într-o aromă-buchet care îl face plăcut şi tentant.
Chenin-ul, mai putin cunoscut in lume insa, atenteaza la faima Sauvignon-ului prin notele sale de miere si pere, contopite cu banane si ananas. Un vin cu adevarat fructuos, ce merita savurat de unul singur, ca sa nu fie intinat de niciun alt gust.
Si atunci, imi repet nedumerirea: De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?
Ganditi-va cat de scurta ar fi fost toata povestea: intru in magazin, bag cartela, gust vinul, imi place, il iau si am plecat acasa!... Asa, mai am niste emotii pana scot dopul vineri seara la cina!
