In urma cu o saptamana, chiar sambata trecuta, Horia Virlan si-a lansat in real,- Vitan o carte de-ti lasa gura apa, intitulata:
“Bucatele noastre. Carte de preparate mai mult sau mai puţin româneşti”.
Avand in vedere acest fapt, e cazul ca Maestrul sa nu se culce pe lauri si se apuce deja de cea de-a doua. Asa ca ma gandeam sa ii dau o mana de ajutor in acest sens, asteptand in schimb doar sugestiile si indicatiile caracteristice care sa ma ajute sa o imbunatatesc, daca mai e posibil.
Nu ma supar nici daca primesc invitatie la Cireasa de pe tort, dar va fi doar Cireasa de pe Lasagna, deoarece cred ca e suficient pentru o masa copioasa.
Acestea fiind spuse, reteta cu care ma laud de cate ori se iveste ocazia este Lasagna, asa cum am invatat-o in urma cu 3 ani in periplul meu prin Italia, si mai cu seama in popasul de la Roma. Asadar, hai sa o numim Lasagna Romana, si fiecare sa o citeasca in functie de unde considera ca ar trebui puse diacritice.
Eu in general nu pot sa fac o singura tava pentru ca, sincer, munca e prea multa pentru doar o masa, asa ca ingredientele sunt pentru doua tavi, suficient cat sa ajunga pentru o petrecere de vreo 10-12 persoane sau pentru o familie pana sa nu mai vrea sa auda de ea, oricat de buna ar fi.
Ingrediente:
1 kg carne vita tocata
20 foi de lasagna
800g bulion/sos de rosii
1 morcov mare, gras
1 ceapa medie sau 2 mai mici
150 g Parmesan
250-300g Mozzarella
ulei de masline
4 catei de usturoi
100 g unt
100g faina
1 litru lapte
1 pahar de vin rosu
nucsoara, busuioc, sare, piper
Daca am uitat ceva, se va regasi cu siguranta pe parcurs.
Operatiunea cuprinde 3 etape:
1. Sos Bolognese ~ 1 ora
Se ia o tigaie inalta (nu cum am folosit eu in imagine, de teflon sa nu se prinda. Wok-ul de la real ar fi fost excelent, dar ce sa fac daca nu s-a potrivit) si se incinge uleiul de masline. In ulei se pune ceapa taiata cubulete sau rondele (eu prefer cubulete) si morcovul maruntit.
Se lasa la calit, amestecand cu mare atentie ca sa nu se arda ceapa: cand incepe sa prinda putina culoare e cazul sa se toarne un pahar de apa fierbinte ca sa ajute si morcovii sa se patrunda.
Cand morcovii dau semne ca cedeaza, se pune carnea si se amesteca pentru a prinde toata culoare. Ea va lasa zeama, si pana se evapora din ea nu mai am ce face decat invarti din cand in cand sa se imbine aromele.
Usturoiul eu il pun doar in carne, maruntit, nu dat prin presa, deoarece daca il adaug cu ceapa se arde si tot sosul va prinde un gust ciudat, deci prefer sa il pun de precautie cam in acest stadiu.
Avand in vedere proasta organizare, si spre a preintampina un dezastru, am fost nevoit sa mut toata compozitia intr-o oala mai inalta pentru a putea merge mai departe.
Cand carnea e facuta mai bine de jumatate, adaug vinul si sosul de rosii, le amestec pe toate si le las sa zaca la foc mediu/mic pana fac beschamelul.
Cam cu 5 minute inainte de a fi gata adaug sare, piper si busuioc. Nu e cazul de prea multa sare intrucat branza si sosul alb isi aduc aportul si nu vreau sa exagerez.
2. Sos Beschamel ~ 20 minute
Se pune laptele la incalzit, fara a da in clocot.
Untul se topeste intr-o cratita si se adauga faina. Peste ele se toarna laptele, amestecand cu telul in permanenta pentru a nu se face cocoloase.
Eu unul nu stiu dupa cantitate ci doar din priviri cam cum ar trebui sa arate, asa ca si de data aceasta am mai adaugat putina faina dupa ce am pus laptele. Bineinteles ca in acest stadiu au fost nevoie de mai mult de 2 maini, in special de teama cocoloaselor... si am reusit.
Cand incepe sa clocoteasca adaug nucsoara si sare. Nucsoara are o aroma destul de puternica si nu imi place sa acopere celelalte gusturi, insa e placuta si da o savoare aparte.
Sosul nu trebuie sa fie foarte gros pentru ca oricum este absorbit de foile de paste.
3. Lasagne 20 minute la cuptor/tava
Se unge tava cu unt foarte subtire, pentru a nu se prinde preparatul de ea.
Foile se pun treptat in apa clocotita atat cat sa se inmoaie si sa se poata lucra cu ele (tocmai pentru ca sunt mai manevrabile, le prefer pe cele care au ou in compozitie).
Se pune un polonic de sos alb si se aseaza primul strat de foi.
Peste ele din nou sos alb, apoi se incarca cu sosul de carne.
Urmeaza mozzarella si parmezan-ul care ii vor da un aspect si un gust total aparte. (opinie personala: cascavalul nu are ce cauta in acest preparat!)
Se repeta claditul foilor in tava, cam 3 straturi, in final presarandu-se mozzarella si deasupra:
Tava se pune la cuptor pret de 20 de minute (la jumatatea timpului, eu prefer sa o intorc, ca sa se coaca uniform).
E presto, ecco il risultato:
Se lasa putin la racit, sa se aseze aromele, timp in care se aseaza masa si se deschide vinul... unul rosu demisec, cu o idee sub temperatura camerei.
Ce zici, Maestre, are loc in urmatorul volum sau punem de-o emisiune pana atunci?
Mi se pare de-a dreptul fascinant faptul ca nu mi se intampla sa am noaptea vise marete, de impact asupra lumii ci doar scenarii ce se rasfrang asupra mea si asupra celor din jur.
Stiu ca e o activitate involuntara, dar de multe ori ma limitez la a visa continuarea unor discutii interesante avute peste zi, a unor scene memorabile dintr-un film sau intamplari marcante ce mi-au ramas in minte. Insa fara exceptie, in toate ma regasesc ca protagonist.
Nu stiu daca e un fapt general valabil insa, intr-un fel, sunt dezamagit ca subconstientul nu abordeaza niste directii mai putin egocentriste.
Macar o data mi-ar placea sa ma trezesc dimineata cu un sentiment de liniste dat de un vis in care armele si suferinta cauzata de acestea nu exista iar mintea umana nu gaseste nevoia de a le inventa.
Fie doar si o dimineata in care sa raman pret de cateva momente inviorat de aerul curat pe care l-am visat ca urmare a unei planete ce a fost ocrotita si menajata de comportamentul rational al omenirii.
Cel mai mult mi-as dori insa ca macar o secunda dupa incheierea reveriei sa traiesc cu convingerea ca nicaieri in lume nu exista copii care mor de foame, batrani uitati de societate sau persoane infirme fara ajutor.
De ce nu pot sa visez astfel de lucruri? Sufar de egoism acut in stadiu terminal? Sunt oare produsul unei societati divizate de ziduri de nepasare intre diferitele clase sociale?
Daca da, cum se face ca altii reusesc sa sara gardul? Cum se face ca altii incearca sa implineasca niste vise pe care eu mi-as dori sa le fi avut?
Organizatii precum Crucea Rosie aduna anual zeci, sute chiar mii de voluntari care militeaza si activeaza cu pasiune inspre a oferi alinare, asistenta si sprijin celor care au nevoie si nu se pot descurca fara o mana de ajutor.
In ciuda unei perceptii gresite, nu e o rusine sa ceri ajutor cand e singura solutie de a supravietui asa cum nu e o rusine sa te implici in actiuni de responsabilitate sociala.
Rusine este sa vezi oameni murind de foame pe timp de pace, copii fara familie lasati sa creasca fara indrumare, batrani uitati la periferia societatii dupa o viata de munca.
Sunt aspecte dureroase, dar sunt reale, iar Crucea Rosie alaturi de partenerii sai, oameni si firme, incearca sa contribuie si sa dea exemplu de actiune intr-o societate amenintata de propria-i lipsa de implicare.
Un exemplu recent este programul initiat de Crucea Rosie intitulat Banca de Alimente care, din 26 noiembrie primeste si sustinerea lantului de magazine real,- hypermarket. Astfel, prin implicarea acestuia, numarul de judete din care se face colectarea alimentelor a crescut cu inca 7, ajungand la un numar de 20.
Ce presupune aceasta campanie? Pe scurt, sunt 5 pasi:
- cumpararea produselor neperisabile din magazine partenere
- donarea acestora dupa ce au fost platite
- colectarea in locatii si transportarea la depozite
- sortarea in functie de categorie si termen de valabilitate
- distribuirea pachetelor catre beneficiari, in urma unor anchete sociale
Pachetele sunt gandite sa contina alimente de baza precum ulei, zahar, faina, malai, orez, paste fainoase, conserve si alte produse alimentare.
Pana la sfarsitul anului, scopul decarat este ca peste 6,000 de persoane sa beneficieze de sprijin din partea Bancii de Alimente.
Acesta e doar un exemplu, dar cu siguranta un inceput prin care visele, constiente sau nu, pentru o lume mai buna sa devina incet dar sigur real,-itate.
Sunt in real,- Oradea si la recomandarea prietenilor am venit sa iau un Sauvignon Blanc sau un Chenin Blanc si un Cabernet Sauvignon pentru petrecerea de poimaine.
Vinul alb se va potrivi de minune cu salata de fructe de mare pe care am planificat-o, pentru ca desi e aromat, are suficienta eleganta sa nu acopere savoarea preparatelor mai delicate. Cabernet-ul, in schimb, va merge de minune cu spaghetele bolognese, picante asa cum le prepara Ana de cand s-a intors de la bursa din Italia.
Nu le am cu vinurile, asa ca merg pe mana somelierilor aspiranti din jur, ca poate mai invat si eu ceva.
Iau primul Sauvignon Blanc pe care il vad: un Murfatlar din 2007, si citesc pe eticheta:
"E un demisec de cursa lunga, vinul de nadejde al oricarui moment. Uneori prea sincer, alteori glumet, poznas de-a dreptul cateodata. Dar intotdeauna prieten. Uiti sa te mai ridici de la masa cand te intinzi cu el la povesti... etc"
Nu inteleg nimic. E bun? E rau? Fac acuma analiza pe text? Si daca nu fac interpretarea bine ce se intampla? Ma aleg cu o durere de cap...
In fine, il pun la loc si trec la un Chenin Blanc adus tocmai din Africa de Sud.
Eticheta imi spune scurt si la obiect: "A very aromatic white wine, with notes of exotic fruit and white pears. Feels well-rounded in the mouth"
Din nou, pe langa translator se cere analiza pe text, si parca e din ce in ce mai greu de comentat. Ma ia un pic cu ameteli.
Mai aman un pic momentul deciziei si ajung la Cabernet Sauvignon. In sfarsit unul care vorbeste pe limba mea: "un vin rosu, dulce, corpolent, extractiv si catifelat, in care aroma vegetala caracteristica este echilibrata perfect de zaharul rezidual."
... Inca un pic si ma gandesc sa ii fac curte la cum e prezentat!
In fine, resemnat, le pun pe toate trei in cos ca doar unul tot o fi bun si ma duc agale spre casa cu gandul "De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?"
Da, conationalii care stau in apropiere de real,- Vitan, Cotroceni sau Constanta Nord au scapat de bataile de cap si pot sa isi aleaga vinul printr-o simpa degustare. Gata cu ghicitul, interpretatul pe text sau urechea plecata la "cunoscatori".
Iar din 48 de sticle disponibile in Enomatic, provenite din Chile, Argentina, Franta, Italia, Spania, California, Noua Zeelanda, Africa de Sud si chiar Romania, sigur se gaseste ceva care sa fie pe placul si celui mai mare oenolog.
Prin urmare, mi-as lua fara ezitare o cartela de degustare cu 10 RON, as face turul de onoare prin fata sticlelor montate in dispozitiv la temperatura optima si as trece la treaba:
- Iau primul pahar, il ridic spre lumina ca sa ii vad claritatea, intensitatea culorii si fluiditatea
- Agit putin vinul, si ii las aroma sa ma cuprinda, incercand sa identific toate nuantele
- Sorb cu grija din licoare, atent sa nu treaca vreo senzatie neremarcata.
Si ma conving singur, in ciuda celor auzite din jur, a documentatiilor de pe net sau a lecturii pe eticheta:
Culoarea Cabernet-ul aduce un pic a afine, emana un miros de stafidă neagră, cu un iz de ierburi aromate iar gustul este bogat si intens, definit cel mai bine de un melanj de cirese, stejar afumat, cocos si ciuperci.
Sauvignon Blanc, de culoarea canarului cu niste reflexii verzui, induce o aroma de iasomie si citrice. Gustul sau in schimb este fructuos, cu multă prospeţime, învăluit într-o aromă-buchet care îl face plăcut şi tentant.
Chenin-ul, mai putin cunoscut in lume insa, atenteaza la faima Sauvignon-ului prin notele sale de miere si pere, contopite cu banane si ananas. Un vin cu adevarat fructuos, ce merita savurat de unul singur, ca sa nu fie intinat de niciun alt gust.
Si atunci, imi repet nedumerirea: De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?
Ganditi-va cat de scurta ar fi fost toata povestea: intru in magazin, bag cartela, gust vinul, imi place, il iau si am plecat acasa!... Asa, mai am niste emotii pana scot dopul vineri seara la cina!
