Showing posts with label dreams. Show all posts
Showing posts with label dreams. Show all posts

E cald, e bine

by Adrian On Sep 14, 2008 0 comments

// Parfumul de tei in luna mai // Aroma strugurilor copti la inceput de septembrie // Mireasma florilor de mar la mijlocul lui aprilie // Mirosul de fan cosit in plina vara //


Toate acestea imi trezesc diverse amintiri frumoase.
Dar, in prezent, la prima tentativa de frig din toamna aceasta, ma bucur de atmosfera relaxanta a unei camere incalzite cu lemne... Mirosul ei specific, atat de linistitor, ma invita la o lene fara remuscari. Punct.

Labels: ,

Instabilitate

by Adrian On Dec 19, 2007 2 comments


E de-ajuns un moment, un incident, o veste, o privire, un cuvant sa iti schimbe complet perspectiva. Pe cat suntem de complecsi ca fiinte rationale, pe atat suntem de fragili.
Vrem sa credem ca avem control asupra situatiei... mare greseala. Nimic nu e sub control, si tocmai aceasta naivitate reuseste sa ne dea viata peste cap.

Ne facem planuri si idei, asteptari si ganduri, si intr-o secunda le-am sters cu buretele pentru ca apar noi variabile in ecuatie.
Distanta de la agonie la extaz e extrem de scurta si poate fi parcursa intr-o clipa.

Luni intregi de anxietate pot fi inlocuite, cat ai zice 'peste' de speranta unei noi directii in viata.

Planuri realiste de viitor pot fi date peste cap si inlocuite de confuzie si incertitudine ca urmare a unui incident neprevazut.

Un prezent linistit se poate agita din cauze pe care nu le poti controla.

E hazardul cel care ne joaca feste. E destinul cel care ne faciliteaza urcusul. E soarta cea care ne poate grabi coborarea.
Important e sa stim sa improvizam, sa stim sa privim viata in ochi si sa jucam la intimidare. Trebuie doar sa pastram optimismul si increderea ca desi regulile se schimba pe parcursul jocului, rezultatul inca depinde de noi.

Labels: ,

Vine, vine, vine Mos Craciun...

by Adrian On Nov 18, 2007 3 comments


Cristi si-a facut deja lista pentru Craciun. Dar eu cred ca Mosului ii e frica sa treaca pe acolo... :)) Si numai de aceea nu va primi clona, ca altfel normal ca Mosu nu l-ar fi uitat. :))

In fine, eu nu stiu 'serios' ce vreau.

Dar chiar mi-am amintit ca i-am scris o singura data serios la Mosu', si i-am gasit scrisoarea la tata in buzunar. Intr-un alt an, m-am ascuns pe dupa brad asteptandu-l pe Mosu', si am speriat-o pe mama in timp ce punea cadourile. Iar cand eram si mai mic, tin minte ca bunicul incerca sa ni-l imite pe Mos, dar nu a reusit decat sa ne sperie destul de serios. Cateva momente care ar fi trebuit sa imi lase un gust amar in legatura cu Sarbatorile.

Cu toate aceste mici experiente, inca asociez Craciunul cu vesnicele clisee, dar nu pricep ce ce ar fi rau in asta.

Vineri, la Selgros mi-am intrerupt sesiunea de cumparaturi, sa ma plimb printre ornamentele de Craciun, apropo de care, am gasit niste culori destul de interesante pentru brad. Oricum ma mai gandesc.

Si normal ca o sa ma gandesc, deoarece bradutul meu e o chestie serioasa. Adica, daca sunt dispus sa aloc intre 10 si 14 ore pentru impodobit... da, s-ar putea sa am o mica problema obsesivo compulsiva la acest capitol, dar nu sunt dispus sa ma tratez.

De fapt mai mult de atat, ce sa vreau? Ca nu ma pun sa enumar pacea pe pamant, eradicarea foametei in tarile sarace sau gasirea unui tratament pentru cancer, ca nu suntem la un concurs de Miss, dar de ce sa nu se intample si acestea?

Nu ar strica un mic armistitiu generalizat. Sa se mai opreasca lumea asta din atrocitati, crime si violuri, razboaie si egoism... sa fie asa, ca un moment de respiro, o sincopa in agitatia asta fara sens. De ce moment? pentru ca lucrurile bune nu tin mult, si n-ar vrea sa fiu absurd.

Labels: , ,

Pulbere de stele

by Adrian On Nov 7, 2007 0 comments

Stardust. Un film ce merita vazut. Asta e concluzia. Nu ma credeti pe cuvant, mergeti si convinge-ti-va singuri.

Ok, poate nu prezinta realitatea tragica a poporului roman in era comunista, sau o dragoste imposibila traita printre transeele Primului Razboi Mondial, nici macar nu spune povestea unei catastrofe care sa fi luat vietile a mii de oameni, dar spune o poveste la care multa lume nu s-ar fi gandit.

Adica, firul povestii e simplu, usor de inteles, fara poveste in poveste si planuri diferite ale actiunii, dar modul in care e prezentat, atentia la detaliu, efectele speciale, si umorul ce echilibreaza orice situatie ma fac sa cred ca il voi putea revedea oricand a doua sau a treia oara fara sa ma plictisesc. (lucru destul de rar, tin sa mentionez)

Pot sa spun ca e echivalentul modern al unui basm de Petre Ispirescu, sau chiar al Fratilor Grimm. O poveste originala cu ingrediente clasice precum printi, regi, taramuri fanteziste, vrajitoare malefice ori animale fermecate, dar si pirati fantastici, stafii simpatice, tehnologii bizare sau ipoteze fictive.Totul insa se impleteste cursiv si coerent intr-un taram suficient de ireal ca sa dea atmosfera de basm, dar indeajuns de bine localizat cat sa ii dea o nota credibila.

Nici nu am simtit cum au trecut cele doua ore in sala de cinema. Am urmarit si am dat crezare intamplarilor derulate, cu mintea unui copil, si am savurat din plin ritmul alert al actiunii.

Nu am nici o remuscare de pe urma faptului ca mi-a placut un film atat de comercial. De ce nu, la urma urmei? Poate va deveni un clasic precum 'Casablanca', 'La vita e bella' sau mai recentul 'Titanic', care toate la vremea lor au fost destul de comerciale.

Iar daca va lua vreun Oscar sau nu... Nu ma pronunt, cert e ca Robert de Niro face un rol excelent, Michelle Pfeiffer oscileaza puternic intre Cosanzeana si Muma Padurii, iar Claire Danes... parca incepe sa imi placa.

Labels: ,

Ce-ar fi daca ar fi?

by Adrian On Aug 31, 2007 0 comments


Ma tot uit mai nou la the Apprentice. E interesant, e captivant, e reality show, dar parca nu e. Nu da acea senzatie de kitch, desi pe alocuri se vede goana dupa spectacol.
Dar nu asta era ideea.
Ideea e ca pe langa o sansa incredibila, situatii interesante si New York-ul pe fundal, 'aplicantii' mai au sansa sa intalneasca persoane fascinante, experimentate, pe care le pot 'stoarce' de informatii.

Dar cum sa faci sa nu fii intimidat si sa iesi castigat dintr-o conversatie cu un om care clar te eclipseaza si te fascineaza in acelasi timp? Faptul ca asculti si absorbi fiecare vorba de intelepciune, te-ar putea lasa oarecum in pana de cuvinte.

Era mai demult o intrebare la moda, ceva de genul "Pe cine ti-ai dori sa intalnesti?" Si niciodata nu m-am gandit serios. Nici acum nu am in minte o anumita persoana, fie ea lider spiritual, politic ori vedeta, din istorie sau in viata.

Ce-ar fi sa aleg? Un Donald Trump contemporan de la care sa aflu secretul succesului? Ar fi interesant, revelant si chiar educativ.

Un lider spiritual ar mai putea fi o alegere buna, care sa ma indrume sa gasesc pacea interioara, calea cea buna, linistea si iluminarea suprema.

Sau un stramos... ce-ar fi sa-mi cunosc stra-stra-bunicul. Omul care mi-a adus familia pe aceste plaiuri, cel responsabil pentru alegerea de a se fi stabilit in Romania si nu in alta tara.

Ar mai fi varianta unui personaj din antichitate. Un Aristotel sau Platon, un Faraon sau chiar un conducator mayas sau atlant, care sa imi spuna secretele unor vremuri de mult apuse. Sa mi se dezvaluie adevaratii claditori ai civilizatiei umane... ar fi cu adevarat ceva unic.

Oricare ar fi personajul, ar fi o experienta interesanta, dar dificila dupa parerea mea. Ce sa intreb un om care stie "totul" despre ceva ce eu nu stiu? Cu ce sa incep sa nu par stupid, sa nu intru in cliseuri, si sa nu fiu prea curios, ca sa-i faca totusi omului placere sa vorbeasca cu mine?

Pana la urma, acestea sunt doar niste ganduri un pic aberante in miez de noapte, ca nimeni nu o sa ma duca inapoi in timp sa am o astfel de intalnire, sau nu cred sa am ocazia sa stau la masa prea curand cu un Donald Trump sau alte minti luminate.

Dar nu se stie niciodata. Pot sa visez, nu?

Labels: ,

Geanta cu bani

by Adrian On Aug 18, 2007 2 comments


Mai nou am o noua obisnuinta, ca sa nu-i spun obsesie. Zilnic intru pe mailul de Yahoo, pe care primesc tot felul de newsletter-uri, il caut pe cel de la bestjobs, caut parola zilei si intru pe site. Scopul? Cica vreau sa castig un laptop Mac.

Hmm, ce idee. Si adica de ce l-as castiga eu? Sau de ce nu l-as castiga eu? E legea hazardului: am la fel de multe sanse sa castig ca oricine altcineva.(in caz ca nu se fac manarii). Si atunci de ce nu am mai 'patit-o' pana acum? De ce nu am gasit geanta cu bani?

Am ascultat zilele trecute o domnisoara care se lauda cat de norocoasa e. A inceput cu faptul ca a castigat 2 telefoane mobile de 20 de milioane la o promotie Pepsi. Ca a castigat cel putin de doua ori la loto, si nu sume mici. Ok am zis, se mai intampla, dar... Domnisoara a mai gasit la un moment dat si o bratara de aur, si mai apoi un lantisor care s-a dovedit a fi de aur 24 karate. Dar stati, povestea nu se sfarseste aici. Pe vremea marcilor a gasit vreo cateva milioane de lei si inca 200 de marci, si chiar si un portofel plin de acte pentru care a primit evident o recompensa consistenta. Cam atat imi amintesc eu din povestea domnisoarei. Pai suficient ar fi. Unii nici cu un serviciu stabil nu castiga atat.

Nu pot sa zic nici ca am crezut nici ca nu, ca doar nu aveam motive sa pun la indoiala cele istorisite, dar... cum de mai loveste traznetul in acelasi loc? Cu ce e mai rasarita mai sus numita?

Sa fie oare principiul ban la ban trage? Sau noroc la bani inseamna ghinion in dragoste. Nu prea! Ca doar se lauda cu o relatie destul de 'fructuoasa' din toate punctele de vedere.

Si atunci? Ce trebuie sa mananc sa am atata noroc? Trebuie sa existe ceva care sa atraga castigul tot in acelasi loc.

Nu stiu, cert e ca mi-e cam teama ca atata binecuvantare a zeitei Fortuna trebuie sa aduca undeva la fel de mult ghinion, ca sa existe un echilibru. Mi-e si mila de persoana care trebuie sa contrabalanseze mult prea fericita castigatoare din poveste. Si macar de ar fi poveste. Dar se pare ca e adevarat.

Si atunci geanta mea cu bani unde e?

Labels: ,

Betoane si bomboane?!?!

by Adrian On Jul 24, 2007 1 comments

Cred ca am stabilit deja de pe la al doilea post publicat ca sunt un visator. Imi plac visele fantastice, total ireale, pline de culoare, cand se intampla sa zbor sau sa cad in gol, sa intalnesc pe cineva pe care nu am mai vazut de multa vreme... E un mod cat se poate de placut de a incepe ziua cu amintirea unei intamplari imposibile, dar interesante.

Si totusi, mintea parca imi joaca si feste deruland scenarii cat se poate de reale si posibile.

Acestea din urma imi lasa la randul lor amintiri ale unor intamplari nepetrecute care cand se intersecteaza cu realitatea imi da impresia ca Pamantul s-a mai invartit in acelasi fel o data. Iar a doua oara joc rolul de spectator la propria viata.

Nu cred in paranormal, ci mai degraba in potentialul creierului uman, care e fie incapabil sa distinga uneori intre amintirea unui vis sau a unui fapt real, fie fara experienta in receptia premonitiilor.

Si spun asta in urma unei discutii mult prea familiare pe care am purtat-o despre betoane si bomboane, doua lucruri putin probabile sa apara involuntar mai mult de o data in aceeasi propozitie. Deja vu, sau nu?

Labels:

''SeFe-uri"

by Adrian On Jul 18, 2007 0 comments


What if everything portrayed in science fiction TV-series was in fact real?

Jules Verne imagined a world with flying machines and underwater exploration, thoughts way ahead of their time. Were they in fact premonitions or just the wishful thinking of a science buff? Whatever the answer, he was eventually right.

My wishful thinking makes me believe that the extraordinary fantasies conceived by the human mind today will actually be our future. And why not?

What would be more enticing than travelling light years in a few minutes and meeting alien civilizations (not that our own planet doesn't already have enough to explore)? Or maybe living in a world where people can fly, read minds or manipulate matter? Or perhaps meeting different versions of ourselves in parallel universes, to see how differently our lives could have turned out? What if...

I also have to admit that, indeed, the world, the general public, is not ready for this kind of activities. We are not open minded enough, our prejudices dictate our behavior and we still cannot shake our preconceptions. Even if some of the fiction is possible today, I trust that it is performed in the greatest secrecy in facilities like Area51 in the Nevada Desert.

So, we've already witnessed flying machines, underwater ships, animal cloning, genetic manipulation and space travel. Why shouldn't everything else be possible.

I would surely like to be around when these things happen (my wishful thinking kicking in again).

Labels:

Azi am vazut o libelula...

by Adrian On Jul 16, 2007 2 comments


De fapt mai multe chiar, un stol as putea zice, dar un tiltu de genul... 'azi am vazut un stol de libelule' nu suna chiar bine.

Ok, am vazut si altadata, nu pot spune ca a fost pentru prima data, dar a fost interesant sa le vad zburand, doua cate doua in sincron, intr-un dans aviatic. Era pur si simplu interesant de observat cum se urmaresc, de parca isi gasisera jumatatea si atunci iesisera la un 'test drive' (de dragul argumentului, asta imi place sa cred ca era).

In fine, nu e o lectie de entomologie, ci o observatie ce m-a pus pe ganduri asa un pic intr-un context cat se poate de neprielnic, sau poate nici ca se putea mai bine...

Daca libelulele, care sunt totusi cu multe trepte pe scare evolutiei sub om, ajung sa isi gaseasca o jumatate cu care sa se sincronizeze, atunci de ce pentru noi nu ar fi valabil? Nu ca discutia cu 'jumatatea' nu ar fi deschisa si dezbatuta de atata timp, dar ma indoiesc ca a pornit cineva de la libelule.

Oricum, lipsa de 'sincronizare' am simtit-o si eu la un moment dat, desi venea cineva cu argumentul 'nu puteti avea pofta de aceeasi chestie in acelasi timp, trebuie sa faceti compromis'. Ei uite, ca nu vreau sa fie de fiecare data, dar cand contratimpul apare prea des, argumentul cu compromisul cam cade.

In fine, dupa o discutie de vreo 2 ore cu Mihaela Radulescu (...), am ajuns la concluzia ca nu sunt o specie rara, sincronizarea nu e Sfantul Graal, si trebuie sa existe o persoana care (si citez) 'sa imi vorbeasca fara vorbe'.

Labels:

Romania dreaming

by Adrian On Jun 22, 2007 1 comments





With the risk of sounding a bit of a nationalist, I love my country. I didn't feel it that much until I actually left it for some time. I thought at first I just missed it so much, but missing something to the point of always thinking of it... I think that can be called love.
And what's not to love? just look at the pictures and you will understand that Romania is still a wild and unspoiled place. More than 80% untouched by technology. And with the smell of globalization in the air, that is the one thing that makes it worth while.
Everything in this world is worth visiting, just to get a glimpse of nature's wonders and man's ability to outdo himself. From the pyramids of Giza to Casa Poporului (Bucharest, RO), from Niagra Falls to Cheile Bicazului (Neamt, RO), or from The Empire State Building to Voronet Monastery (Suceava, RO) you can see things that surpass your wildest dreams. And you need to see all these to understand that a dream is never too wild, too bold or impossible. You just need to see bigger or more daring dreams being fulfilled so that you can get the courage to follow yours.
And of course, dreams are important, because they make it easier to get through the day/the week/the year. They give going to work a romanticized goal, they bond people with common dreams and fulfilling them gives you a magical feeling of invincibility.
So let your dreams take you to a place, you've never seen before... let your dreams bring some spontaneity to your life, take a chance and travel anywhere, anytime. Just travel.

Labels: