Nu de putine ori, corupt de filmele SF ale carui fan sunt, am contemplat posibilitatea posesiei vreunei superputeri capabile sa ma schimbe, si odata cu mine sa se transforme chiar intreaga lume.
Pe rand am vrut sa fiu invizibil, sa zbor, sa vad prin pereti, sa misc obiectele cu puterea mintii sau sa citesc gandurile celorlalti, dar toate au fost reactii la anumite intamplari de-a lungul timpului care cautau solutii extraordinare pentru niste probleme ordinare.
Lucrurile marunte sunt cele care merita atentia noastra pentru simplul motiv ca e de ajuns o fapta buna care sa declanseze un intreg sir de evenimente ce pot duce la salvarea zilnica a lumii.
De exemplu, intr-o dimineata, ca si cea de azi, dupa ce ajung la lucru, in loc sa ignor femeia de serviciu, care si-a facut treaba exemplar si mi-a pregatit biroul pentru o noua zi pe baricade, ii zambesc si spun: "Multumesc frumos pentru munca depusa!"
Mai departe, fericita ca cineva i-a observat efortul, i se insenineaza ziua, ba chiar mai mult, in timp ce isi face piata, reuseste sa transmita starea de bine si celor din jur. Printre ei, un tanar vanzator de flori caruia ii cumpara toata galeata doar pentru a reflecta in culori ceea ce simte in interior.
Insa pentru baiat viata intre flori nu e tocmai un fleac, iar gestul marinimos al femeii ii mai diminueaza depresia suferita din pierderea recenta a sotiei, de dorul careia mai avea putin si isi dadea chiar viata. Dar doamna de la pranz i-a aratat ca mai exista speranta pe lumea aceasta, in ciuda greutatilor.
Intorcandu-se acasa mai devreme decat s-ar fi asteptat, vede un domn grabit si neatent la trecerea drumului, desi era ora de varf pe bulevard. In goana sa spre o intalnire importanta, vrand sa treaca pe ultimele secunde de culoare rosie, nu observa masina venind in viteza ca sa prinda la randul ei culoarea galbena a semaforului.
Ca norocul, vanzatorul nostru de flori ii sare strainului in ajutor si il trage inapoi pe trotuar in ultimul moment... iar tragedia evitata salveaza mai multe destine, deoarece domnul grabit este tatal a trei copiii mici care cu siguranta ar fi ajuns intr-o situatie disperata in urma unui astfel de accident.
Dar totul e bine cand se termina cu bine, iar universul copilariei, desi nesemnificativ pentru cei din jur, merita salvat si protejat prin orice mijloace directe sau indirecte.
Totusi, tatal copiilor este mult mai important decat ar parea din cele de mai sus... In laptopul sau ASUS UL30 sta salvat un document ce pare sa contina formula care cu siguranta va eradica aceasta noua pandemie ce ne ameninta planeta. Iar intalnirea de azi era tocmai prilejul prin care avea sa faca publica aceasta descoperire monumentala.
Prin urmare, daca nu as fi laudat femeia de serviciu, aceasta nu ar fi cumparat florile care au dat speranta tanarului care cocheta cu sfarsitul si care cu siguranta nu s-ar fi gasit la momentul potrivit pentru a salva cercetatorul detinator al singurei copii a leacului pentru noua pandemie pe laptopul sau ASUS.
Astfel, nu e un secret faptul ca in ziua de azi lumea poate fi salvata printr-o fapta buna a unei persoane obisnuite si nu de un om zburator capabil sa prinda un avion in cadere, oricat de tentanta ar fi o astfel de optiune.
Imi amintesc, cu o claritate de speriat, un episod din urma cu foarte multi ani (sa tot fie vreo 20) derulat cu bunicul pe poteca din mijlocul gradinii, chiar sub parul care inca si azi mai umbreste zilele de vara:
- De ce zboara pasarile, bunicule?
- Pentru ca acolo le e lor locul, pe cer.
- De ce le e locul acolo?
- Pentru ca nu au fost facute sa traiasca in pomi.
- Dar, pomii de ce au frunze?
- Pentru ca asa le-a fost dat sa fie.
- Dar de ce le-a fost dat sa fie asa?
- Pentru ca sa avem noi umbra vara.
- Si 'de ce'-urile nu s-au oprit aici, ba au continuat pana cand singur m-am obosit si mi-am gasit o alta preocupare prin tarcul gainilor.
Totusi, intrebarile specifice varstei s-au domolit pe masura ce perceptia asupra lumii inconjuratoare s-a aprofundat. Am continuat, ca toata lumea, cu altele mai departe in viata si am gasit raspunsuri mai mult sau mai putin concrete, precum cele ale bunicului.
Insa rabdarea pe care o are un batran cu nepotul sau nu poate fi egalata de nicio alta, deoarece banuiesc ca aceasta ingaduinta vine in virtutea varstei si a dragostei ce exista pentru urmasi.
In aceasta idee, am auzit chiar saptamana trecuta povestea Liei, o mamica pe la vreo 31 de ani, despre o discutie pe care a avut-o cu fetita ei de 4-5 anisori, in timp ce se relaxa un pic navigand pe Internet.
- Mamico, ce faci?
- Uite stau un pic pe net!
- De ce stai pe net?
- Ca sa ma odihnesc putin, ca de dimineata sunt prin bucatarie.
- Si ce faci pe net?
- Uite, caut un costumas pentru serviciu, si daca esti cuminte si o lasi pe mama linistita putin, promit ca iti iau si tie o rochita noua de ziua ta!
...
(linistea se asternu pret de 3 minute)
...
- Mamico, de unde cumperi costumasul?
- De pe internet, iubire, ti-am mai spus.
- Dar din care magazin il cumperi?
- De pe un site.
- De ce mamico? De ce de pe site? De ce?
(si intr-un moment de oboseala, a sarit porumbelul...)
- Ca asa vrea muschii mei!
Acum te rog sa termini ce ai in farfurie, ca imediat ne uitam la Pe aripile vantului!
Adevarul e ca daca intrebarile insistente ar fi venit in oricare alt moment al zilei, ar fi existat nenumarate alte variante de raspuns pe care la fel de usor le-ar fi putut da, si ar fi satisfacut in totalitate curiozitatea micutei:
* pentru ca sunt indragostita de bluzita de culoarea cognacului, aceea cu decolteu mic, patrat, cu spatele pe jumatate gol si care cade minunat pe bust, pe care am purtat-o atunci cand Sergiu mi-a daruit prima floare in Parcul Magnoliilor
* pentru ca desi am spalat camasuta bleu cu fundita de nenumarate ori pana acum, de fiecare data cand o port la serviciu se gaseste cate o colega sa ma complimenteze pentru hainuta cea noua.
Cuprinsa putin de remuscari in timp ce admira sacoul cambrat, cu broderie, ii treceau toate raspunsurile de mai sus prin minte, si multe altele, toate infinit mai bune decat cel pe care il rostise. Asa ca, lasa pe mai tarziu lansarea comenzii si se aseza langa micuta:
- Gata, ti-am promis ca ne uitam la domnisoara cu rochiile acelea lungi si colorate. Haide, hai sa mergem in camera! Vii?
- Nu!
- Pai de ce nu?
...
- Ca asa vrea muschii mei!
...
N-a fost niciodata ca odata, ca daca ar fi s-ar povesti... un meteorolog, pe nume Sorinel Chiciurescu, angajat la matinalul de la postul Vant TV. Un post ce candva fusese mare dar odata cu aparitia Internetului, acesta scadea intr-o zi cat altele in zece.
Kitchy, pe numele sau de alint, parea foarte talentat la meseria lui, iar focul meteorologiei ardea puternic in el din copilarie. Chiar si asa, cu toate datele primite de la INMH, nu reusea sa nimereasca nicicum evolutia temperaturii...
Oricare ar fi fost timpul probabil, din prognoza expusa la TV vesnic reiesea o deviatie de 10 grade. Pai doar atat?!? se vor gasi unii carcotasi sa zica. Dar diferenta de 10 grade face deosebirea intre palton si geaca, intre bluza si tricou, intre cizme si sandale, intre ploaie si zapada etc.
Desi nu deranja pe nimeni in intervalul orar in care era izgonit, colegii se hotarara sa ii dezlege misterul, asa ca l-au urmarit indeaproape. Treptat, au ajuns sa ii verifice toate notitele si, spre surprinderea lor, totul era perfect: calcule, predictii, simulari - exacte pana in cel mai mic detaliu.
Si atunci ce il determina sa emita aberatiile termice pe post? Ce domolea furtuna geniului sau? Ce ingheta acuratetea prognozei sale? Ce ii racea gandirea creativa?
Raspunsul desi o enigma pentru ei, era cat se poate de simplu.
Lui Kitchy i se livrau materialele direct de la Institut, iar proiectiile erau facute la masa de lucru prin tehnici care puteau fi puse cu pasiune in practica doar pe hartie. In momentul in care isi pregatea materialul pentru prezentare, un lucru strasnic se intampla... indiferent daca afara erau 43 de grade si aerul conditionat nici nu facea fata ori erau -6 grade iar caloriferele mergeau la maxim, pe el il cuprindeau fiorii de fiecare data cand scria la notebook.
Voia sa scrie despre cald, dar scria despre racoare. Trebuia sa scrie despre primavara, dar ii venea sa scrie de iarna. Iar acesta era un raspuns al creierului sau la sistemul IceCool, cu care e dotat laptop-ul sau de lucru ASUS K50IJ.
Prietenul nostru l-a ales initial atat pentru capacitatile sale tehnice (procesor Pentium Dual-Core T4200, DDR2 800MHz 4096MB, HDD 250GB, ecran 15,6 si o greutate de doar 2,6 kg) cat si pentru finisajul exterior.
Nu ar fi crezut, insa, niciodata ca creierul sau va raspunde in asa fel sistemului IceCool, ce are ca scop mentinerea temperaturii scazute in zona suportului pentru maini chiar si dupa mai multe ore de lucru.
Un mister al fapturii umane, ce ne-ar face sa vrem sa stim mai mult, daca intamplarea ar ajunge sa fie mediatizata.
Mizand pe aceasta, Directorul de Marketing al Vant TV a ales sa promoveze ciudatenia meteorologului nostru sub titlul Meteo -10, si sa il mute in prime-time. Cu putin ajutor din partea colegilor de trust, anumite informatii referitoare la cat de special este Kitchy au reusit sa ajunga titluri de prima pagina si astfel sa implice toata opinia publica.
Stirea a facut inconjurul lumii, fiind preluata de agentiile de presa cu titluri de genul 'Sunny Hardrime - cuts the weather' sau 'Whacky weatherman off 10 degrees', ajungand sa primeasca invitatii de la Oprah, Jay Leno si David Letterman.
Si astfel, gandirea la rece a meteorologului de serviciu, Sorinel Chiciurescu, a reusit sa fie motorul de crestere al Vant TV si sa il propulseze in galeria personalitatilor care au modelat peisajul audio-vizual.
Stateam si ma gandeam, nu demult, ca desi avem tot mai multe modalitati de comunicare, parca devenim din ce in ce mai izolati si mai straini unii de ceilalti.
In loc sa ne intalnim, punem mana pe telefon/
in loc sa punem mana pe telefon, deschidem messenger-ul/
in loc sa deschidem messenger-ul, scriem un mail/
in loc sa scriem un mail, lasam o idee pe peretele din facebook...
si tot asa, la nesfarsit, pana uitam cum ne mai suna vocea si cum ne arata chipul, ce inseamna o atingere umana sau o conversatie plina de pasiune!
(Da, stiu, e o perspectiva negativista dar ce sa-i faci? Nu pot scrie curcubee zi de zi, si chiar de as putea, cu siguranta ca amalgamul de culori ce s-ar crea ne-ar lua cu ameteli.)
Dar exista si circumstante in care Internetul poate sa te scoata dintr-o situatie neplacuta si sa te faca sa ii multumesti lui Dumnezeu ca nu trebuie sa porti o discutie de complezenta cu anumite persoane.
Sa luam, de pilda, exemplul lui Sergiu care, vrand nevrand, s-a vazut intr-una din zile prins in masina cu directorul regional, seful de departament si vicepresedintele companiei, la un drum care dureaza in mod normal maxim 2 ore dar, in conditiile de fata, putea la fel de bine sa fie o vesnicie.
Un om normal ar zice... functii cu atata prestanta, si nu isi permit sa ia avionul? Chiar asa...?!?
Un om realist i-ar raspunde... criza, mon cher! remuneratie dupa buget!
In fine, revenind la drumul lui Sergiu.
Desi se apropia fizic de destinatie, si era si normal sa o faca pe un drum asa de lin, parca pe bornele kilometrice distanta scrisa tot crestea, si crestea si iar crestea, ca si cand ar fi mers in directia opusa.
Dar fie ca era vorba, in acel moment, de anxietatea provocata de anturaj, fie ca Gigel de la drumuri a fost putin turmentat si dezorientat cand a montat bornele, dupa ce dadu drumul la A/C, situatia se mai clarifica si indicatoarele aratau atat cat trebuia.
Si totusi, nu ajunse decat la mijlocul drumului, si pana in acel moment singura discutie interesanta era despre numarul de copaci de pe marginea soselei, deci nu e greu de presupus cat de animata era atmosfera in acea colivie mobila.
Solutia salvatoare ar fi fost, desigur, ca fiecare sa isi scoata laptopul sa faca lucrul la care ii statea gandul:
- seful de departament sa ii caute nevestei cadou pentru aniversarea care il astepta a doua zi,
- directorul regional sa citeasca rapoartele trimise de subordonati si sa isi compuna lista scurta a celor propusi pentru concediere,
- vicepresedintele sa intre in teleconferinta cu consiliul de administratie pentru a primi noua strategie semestriala,
- Sergiu era la volan, asa ca un pic de muzica pe gustul lui, macar in casti, nu i-ar fi stricat.
Dar in masina? Cum sa fie posibile toate aceste activitati? Pai raspunsul e simplu, si daca Sergiu sau oricare alt pasager al autovehiculului s-ar fi gandit, niciunul nu si-ar fi irosit inutil 2 ore din viata pe un peisaj plictisitor de toamna tarzie.
In concluzie, daca ar fi avut la indemana in momentul respectiv routerul wireless Edimax 3G-6210n... clar 'plimbarea' ar fi fost o placere deoarece aparatul de dimensiuni compacte ar fi permis impartirea unei conexiuni 3G intre cei 4 utilizatori, atat cat ar fi tinut semnalul providerului si bateria Li-Ion...
Dar povestea de fata, nefiind un basm cu zane, muschetari si imparatii indepartate, se termina cu o morala...
ca sa nu fiti luati pe nepregatite de o situatie similara cu cea a lui Sergiu, puneti mana si va informati pe http://www.facebook.com/EdimaxRomania sau http://twitter.com/edimaxro.
Ziua de luni, 02 Aprilie 2029 va ramane in istorie si va fi cunoscuta pentru posteritate drept ziua in care tehnologia a fost asimilata cu succes de catre sistemul nervos uman.
Dupa ani intregi de pionierat si zeci de experimente duse la bun sfarsit, cercetatorii concernului ASUS au reusit sa doboare barierele biologice si sa dea nastere unui nou concept: senzotehnologia.
Procedeul, pe cat de simplu a fost de visat de-a lungul timpului de catre marile minti ale SciFi-ului, pe atat a fost de dificil de pus in practica. Dar iata ca s-a infaptuit, iar de acum inainte putem spune sayonara desktop-urilor, laptop-urilor si netbook-urilor conventionale.
Totusi, accesul oricarui utilizator este ingradit de cateva cerinte minime:
- sa fie apt din punct de vedere al discernamantului
- sa nu fie alergic la compusi ai Platinei
- sa aiba o stare de sanatate incadrata minim in clasa C+ conform normelor OMS 2017
- sa nu utilizeze stupefiante pe durata asimilarii cipului de catre organism
- sa aiba un IQ de minim 90.
Pentru cei care indeplinesc cele 4 conditii, SeNzO, cel mai tanar membru al familiei ASUS este disponibil in toate centrele acreditate, iar interventia este rapida si nu necesita supravegherea ulterioara: clientului ii este implantat cipul de platina in maduva spinarii, intre vertebrele cervicale C2 si C3.
De aici, lucrurile decurg normal, dispozitivul fiind alimentat de impulsurile nervoase si controlat integral de catre creier. A fost aleasa platina datorita proprietatilor sale de maleabilitate, conductibilitate electrica si non-toxicitate.
Chiar daca poate parea incredibil, utilizarea SeNzO este cat se poate de facila, acesta raspunzand gandurilor si intentiilor umane.
Fie ca e vorba de vizualizarea unui film, auditia unei piese muzicale sau lectura unui roman, e suficient sa fie dorita activitatea pentru a se realiza, fara nici cel mai mic efort. Pentru experiente de grup, exista chiar posibilitatea sincronizarii pentru a facilita interactiunea umana si colaborarea in diverse circumstante.
La evenimentul de prezentare, scepticilor le-a fost oferita sansa de a testa modul de utilizare al SeNzO, prin ingerarea unei pastile cu un efect de 27 de minute, perioada in care cateva dintre aplicatiile dezvoltate de ASUS s-au putut experimenta fara nicio restrictie. Demo-urile sunt disponibile in centrele mai sus mentionate oricui este interesat de posibilitatile oferite de microcip.
In final, intrebati fiind de posibilitatea de patrundere a pirateriei in spatiul senzorial, reprezentantii companiei taiwaneze ne-au asigurat ca orice astfel de tentativa este blocata de sistemul de firewall implementat, care creaza imunitate fata de actiuni de acest gen din partea altor utilizatori SeNzO.
Se pare ca prin reusita ASUS, vorbele lui Albert Einstein au fost inca o data confirmate: "A devenit cumplit de evident ca tehnologia ne-a depasit umanitatea."
Articol scris pentru proba nr.17 a SuperBlog 2009.
Am un prieten foarte cerebral, poate si datorita profesiei pe care o are. E contabil, si ca o boala profesionala a ajuns sa vada intotdeauna partea practica a lucrurilor: beneficii versus dezavantaje, limite versus perspective, costuri versus castig viitor.
Intr-o perioada a ajuns sa fie ca un compendiu de preturi, fiind la curent cu cheltuielile decontate de clientii sai pe diverse firme.
Asa ca, mergand pe strada ii era usor sa arunce din senin cate o pastila de genul... "ia uita-te la bomba aia - masina marca X, clima, tapiterie piele, cutie automata, jante aliaj 28,344 EUR, DDP."
Nu treceau doua minute, si iar auzeam: "geanta de piele de crocodil, finisaj cromat, cusatura pe dos, 3 compartimente 480 EUR, TVA inclus. "
Nici la cina nu scapam de atfel de remarci: "geam termopan, profil PVC, cinci camere, coeficient termic z, la dimensiunea si nuanta aceasta 830 EUR cu discount 10%."
Desi era de-a dreptul o obsesie, avea un succes uimitor la domnisoare, pentru hazul pe care il avea in micile sale observatii inopinate dar poate si datorita generozitatii de care da in general dovada. Totusi, din cand in cand o mai bucteaza si el in stil mare.
La un moment dat, fiind intr-o relatie de vreo doua luni cu o tipa obsedata de imbracaminte, in urma catorva pahare de vin, discutia s-a incins si un lant intreg de reprosuri au iesit la suprafata dupa o perioada indelungata de complezente.
A fost abordata prima intalnire cu parintii lui, cand ea a fost cu gandul in alta parte pe tot parcursul pranzului, prima petrecere cu prietenii lui cand ea a stat mai tot timpul pe canapea, iesirea la munte cand a facut ifose din cauza unei batai cu zapada, atitudinea distanta fata de nepotica lui si chiar lipsa de interes pentru cainele celui mai bun prieten.
Totul parea mai degraba o avalansa de imputari la care ea nu a ripostat deloc, nefiind adepta confruntarilor deschise.
A doua zi, dimineata, a gasit pe perna urmatoarele randuri scrise pe un biletel:
"Bilant relatie:
* Intalnire cu ai tai
pantofii noi ce au afectat capacitatea de concentrare - Pantofi, PAOLO SANTINI - Bareta sic cu scai, talpa interioara cu pernite, toc 10 cm - 169,9 RON
* Petrecere la Gelu
pata cu vin rosu (nu era parte din model) pe Rochie Catalin Botezatu verde, peste genunchi, usor evazata bumbac + poliester - 349 RON
* Excursie spontana pana la munte sa vedem zapada
(de fapt, noroi) - Palton ocru, combinatie lana netoarsa si casmir, 2 randuri nasturi - 599.9 RON
* Vizita la fratele tau
nepotica de marmelada din cap pana-n picioare - Costum Catalin Botezatu, alb, forma cambrata, sacou la 2 nasturi, fusta 50 cm - 699 RON
* Plimbare prin parc
Lassie avand impresia ca bratara mea e o jucarie pe care sa roada - Bratara, POMPÖÖS DESIGN, cristale albe stralucitoare, 19 cm - 399,9 RON
Total 2217.7 RON
* discount Negligé tul rafinat, sutien cu cupe din material lucios, imbracate in dantela, cu slip din tul elastic la spate - pe care nu le vei vedea niciodata - 155.9 RON
Sold 2061.8 RON"
Acela a fost un adevarat punct critic al existentei sale, care l-a facut sa exclame "Mon Dieu, Quelle surprise!"
Am tot intrat in ultimele zile pe site-ul Toyota in incercarea de a gasi hibe, lipsuri si puncte slabe ca sa am si eu ce scrie in cea de-a 12-a proba a SuperBlog 2009 dar, sincer, momentan ma simt intr-o stare destul de pasnica si nu am de gand sa pun la zid munca unor oameni care chiar se vede ca si-au dat silinta sa faca o treaba de calitate.
Si pana la urma nu critica e scopul acestei etape ci oferirea unui feed-back in ceea ce priveste posibilitatea de imbunatatire din punctul de vedere al grupului nostru, ca esantion mai mult sau mai putin reprezentativ pentru publicul vizat.
Insa nu merg mai departe cu abureala deoarece in jurul acestei idei de feed-back, oricat de ambiguu ar fi exprimata deocamdata, se invarte tot rationamentul meu.
Ca sa intru in detalii, sunt de parere ca desi site-ul abunda in date pretioase legate de modelele gamei Toyota, de costuri, de siguranta, implicare sociala, istoric si multe, multe, muuuulte altele, informatia e rece, bruta si impersonala.
Poate exista o cutuma la nivelul industriei auto, poate e strategia de pozitionare a brandului, dar deocamdata comunicarea se realizeaza doar intr-o singura directie fara a se face auzita vocea clientului satisfacut (asa cum reiese din situatia vanzarilor la nivel mondial).
Prin urmare, desi pe pagina web apare sectiunea Toyota club, aceasta nu este nici pe departe fructificata la adevaratul sau potential, lipsindu-i membrii vizibili care sa formeze o comunitate numeroasa inchegata in jurul site-ului.
Aceasta colectivitate s-ar putea dovedi un motor de crestere a loialitatii fata de marca si de raspandire mai facila a pasiunii pentru masinile constructorului japonez.
Da, exista doua forumuri similare cu ceea ce mi-as dori eu dar nu au legatura cu site-ul si duc astfel lipsa de sustinere din partea reprezentantilor brandului. Insa odata cu implicarea unor persoane de la diverse nivele ale companiei (marketing, vanzari, service), oamenii ar simti deschiderea si s-ar putea infiripa discutii ce ar lamuri diverse mituri care circula inevitabil pe Internet.
Pana la urma e usor sa vorbesti, dar sa stii sa asculti e mult mai dificil. Si de fapt asta mi-as dori eu sa vad pe site: o prezenta a clientilor care sa poata sa impartaseasca in mod oficial experiente, sa ceara sfaturi si sa se faca auziti chiar in jurul sursei care genereaza aceasta nevoie de comunicare.
In conditiile prezentate de SuperBlog 2009 pentru cea de-a 10-a proba a concursului, avem libertatea creativa de a reorganiza site-ul azerty.ro in asa fel incat sa ajunga un fel de Fat Frumos al web-ului romanesc.
In opinia subsemnatului, totul porneste de la imagine, de la perceptia pe care o are consumatorul la primul sau contact cu magazinul... de la logo-ul si culorile care il definesc si ideea transmisa de acestea.
Nu tin neaparat sa critic, dar culorile care guverneaza momentan site-ul nu au pic de vana... sunt o combinatie de albastru marin cu un portocaliu imbatranit de vreme si in viziunea mea nu au legatura cu publicul tinta din care fac si eu parte.
Propunerea mea este o directie mai proaspata: nu este un site care vinde jucarii, dar nu e nici un site care vinde rachete... este ceva la mijloc, iar din ideea aceasta trebuie extras dinamismul care guverneaza acest perpetuum mobile care este domeniul tehnologiei!
Implicit culorile folosite in conceptia de mai sus se vor regasi in toata comunicarea ulterioara a brandului Azerty.
Continuand abordarea publicului tanar, activ si cu decizie de cumparare, as incerca sa creez o comunitate in jurul site-ului, intrucat pasionatilor de tehnologie le place sa impartaseasca experiente, opinii si sfaturi, iar cea mai buna metoda e sa fie impulsionati sa o faca: utilizatorii activi, care contribuie si se implica urmand sa primeasca discount-uri pentru produsele achizitionate de pe azerty.ro.
Discounturile nu ar fi singurul beneficiu pentru cei care isi fac cumparaturile pe site. Indiferent de produsul pentru care opteaza, fiecare cumparator ar primi cadou un alt produs complementar de o valoare proportionala cu cea pe care a platit-o, avand ca un scop secundar o diminuare a stocurilor mai vechi sau o fructificare a unor contracte de distributie pe cantitati mari, dupa caz.
Toate aceste promotii, cadouri si discount-uri trebuie sa creeze utilizatorului o perceptie clara: intotdeauna primesti mai mult decat te astepti, si astfel se poate cultiva o fidelitate a cumparatorilor de ocazie.
In ceea ce priveste structura site-ului, am remarcat o usurinta de navigare si o rapiditate a modului in care informatia este filtrata, lucruri care ajuta cand e vorba de foarte multe rezultate dintr-o categorie. Ce insa as adauga, este o casuta cu produsele complementare ce s-ar putea achizitiona cu oricare produs selectat. Sunt convins ca tag-urile de pe fiecare produs duc la o filtrare si o corelare destul de facila, fara prea mare efort, ce ar impulsiona vanzarile de pachete complete.
Luand in considerare conjunctura care afecteaza drastic afacerile IT, ma gandesc la doua directii in plus de stimulare a activitatii: un sistem buy-back pentru articole cumparate de pe site in ultimul an si incheierea unor acorduri, mai convenabile pentru clienti, de plata in rate (o selectie din cardurile de cumparaturi cu utilizatori numerosi pe piata). Acestea ar creste cu siguranta interesul celor aflati in faza de informare.
Cam in directia aceasta as duce eu site-ul daca ar ajunge pe mana mea. Nu am insistat pe lucrurile pozitive pentru ca nu vreau sa reinventez roata, dar e de la sine inteles ca as continua cu mentinerea vizibilitatii in mediul online prin cat mai multe parteneriate pe actiuni de genul SuperBlog si Ardeal Blog Tour.
Imi vad blogul ca pe un adolescent care, desi da uneori semne sporadice de maturitate, e inca dominat de o gandire frageda si, prin urmare, ii lipseste consecventa in tot ceea ce face.
Sunt convins ca problema ii va trece odata cu varsta, dar nu sunt pregatit sa fac fata unui adolescent plin de toane si figuri, care oscileaza de la anonimitate la exhibitionism, de la vise romantice la trairi intunecate, de la zambete ce dau nastere unui curcubeu de emotii la priviri ce te fac sa intri automat in depresie.
Prin urmare, data fiind imaturitatea de care da dovada, cred ca ar avea nevoie de mai multa continuitate. Azi isi exprima o idee, maine o desfiinteaza. Asa chiar nu se mai poate! Devine din ce in ce mai dificil de urmarit si poate ajunge in situatia de a se aliena de alti semeni de varsta lui.
A incercat in ultima vreme, si chiar il apreciez ca isi da silinta! Dar, adevarul e ca daca nici inscris intr-un concurs de talia SuperBlog 2009, nu se integreaza intr-un cerc de amici, atunci risca sa fie catalogat drept antisocial si va ajunge un paria al lumii din care face parte.
Mai sunt, ce-i drept, putini curiosi care dau semne de interes, dar n-am ce-i face daca nu are priza la public... chiar nu a fost nascut sa fie in centrul atentiei, desi de multe ori reuseste sa se dea in spectacol, chiar fara sa vrea.
Ultima data cand a facut o scena memorabila, era o seara de vara si aveam o conversatie destul de aprinsa in miez de noapte, cand dintr-o data se bloca, si refuza orice discutie. Nu trecu un minut, ca a si inceput sa faca figuri, sa ameninte ca se muta in Blogway, ca are nevoie sa isi schimbe numele, ca vrea sa faca modificari esentiale in ceea ce priveste look-ul, ca asa nu se mai poate... Iar eu am stat perplex si m-am minunat cate aberatii poate sa scoata. Cine stie? O fi zis adevarul, dar deja nu mai cred pana nu vad cu ochii mei.
La inceput ma gandeam ca Blogway o fi ceva secta, sau vreo mahala, dar vazand legatura acestuia cu Hostway, am realizat, spre surprinderea mea, ca micutul are planuri chiar marete si ciudat de mature. Cred ca a fost un moment de claritate care s-ar putea sa-i prevesteasca un viitor mai luminat.
Viitor luminat... m-am mai gandit sa ii spun, dar mai bine nu il sacai, ca oricum toate se intampla la timpul lor. Dar o spun acum ca nu ma aude... ce viitor luminat ar avea alaturi de o bloaga frumoasa, inteligenta si implinita! Sa ii mai dea incredere, sa il mai inspire, sa il mai scoata la aer, ca prea se inchide in lumea lui. Insa, am zis ca nu il bat la cap, si ma tin de cuvant, ca stiu cum e sa isi bage lumea nasul unde nu le fierbe oala.
Prea m-am luat cu vorba si l-am criticat, si i-am povestit nevoile si durerile... si iar se va supara pe mine. Dar sa ii fie invatatura de minte, ca la fel face si el! Ori de cate ori ii zic cate ceva, important sau nu, verde sau uscat, imediat sifoneaza cu lux de amanunte oricui e suficient de curios sa ii calce pragul.
Asadar, se pare ca ne meritam unul pe altul, cu toate ca ne-ar fi mai de folos si lui si mie, sa ii fiu mai fidel, sa il caut mai des, sa avem discutii constructive, sa ma ocup mai mult de el... dar acestea sunt niste pretentii prea mari deocamdata.
Sa se mute in Hostway daca nu ii convine!
ps: in caz ca nu era evident, articolul a fost scris pentru tema cu numarul 3 a concursului SuperBlog 2009, etapa sponsorizata de Hostway.
