... ca daca n-ar fi, nu ne-am aminti :)
Mai putine vise
Intr-o lume pe masura
Dar cu mintea deschisa la noi posibilitati
De ce nu?!? Daca il poti concepe cu mintea, poti sa il vezi si cu sufletul...
De vreo 2 saptamani, vad la Micutze Aberatii un titlu de articol destul de ciudat, atat de ciudat incat nestiind despre ce e vorba, nici nu m-a atras... (poate si pentru ca am cam respins/ignorat total blogosfera)
Dar acesta a fost doar primul impuls.
Mai apoi a urmat o perioada in care imi dadeam cu presupusul ce poate sa fie, la ce s-o fi referind, si cat de interesant ar putea fi subiectul... dar din nou, destul de superficial si fara a intra sa vad despre ce e vorba...
Intr-un final, am facut si pasul inevitabil de a-mi satisface curiozitatea... si mi-am satisfacut-o cu varf si indesat, cand m-am pus sa citesc din scoarta-n scoarta romanul-fabula al lui Michael Ende.
Istorioara lui Momo, fetita care le-a redat oamenilor timpul furat, e o poveste ce poate fi savurata nemaipomenit de bine de o inima tanara, dar inteleasa mai degraba de un suflet mai matur.
Imaginile vii, subintelesurile destul de evidente si bogatia detaliilor te transpun intr-o lume surprinzator de familiara si universal valabila. Primul rand te fura si nu iti da drumul decat la cuvantul Fine, lasandu-te cu un zambet pe buze, cu un sentiment de multumire si cu senzatia ca timpul alocat lecturarii acestei lucrari nu a fost pierdut.
Dupa cum spunea si Liuba, cartea o puteti gasi integral online pe http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini.
Pacat ca nu am descoperit-o mai demult!
Daca indiferenta ar durea, as fi in spital. E deja la un nivel cronic daca pana si buna-mea ma intreaba "cum poti fi atat de rece?"
Am atins un punct in care nu ma impresioneaza mare lucru... si problema e ca nici nu pot simula interesul.
A intrat clientul in incapacitate de plata... vai, iti dai tu seama?!?
(normal ca a intrat daca nu si-a gestionat bine fluxul de incasari si s-a extins fara o viziune realista. si eu ce sa-i fac? sa-i plang de mila? saracul...)
O familie a fost lovita in plin de tren... ce cumplit, numai la asta ma gandesc!!!
(pana la urma, mai devreme sau mai tarziu, toti ne ducem cumva. e cazul sa renuntam la gandul naiv ca oamenii mor doar de batranete. iar la cat de mediatizate sunt tragediile mi-e greu sa mai fiu surprins)
Un dezastru natural s-a abatut asupra Polineziei franceze...
(asupra cui? unde? ce anume? wow, deci e chiar departe. o fi fost ceva legat de curentii oceanici, masele de aer rece, aer cald sau chiar mana lui Dumnezeu. cine stie? dar daca e cataclism, cine putea sa il impiedice?)
Si totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, mi s-a intamplat nu demult sa fiu surprins de comportamentul unui om pe care il credeam cu totul altfel.
Ma mai surprinde sa vad ca dupa ani de absenta, un cineva anume inca se mai gandeste la mine.
Si ma surprind lucrurile marunte care in neimportanta lor ating perfectiunea.
Dar acestea din urma nu reprezinta subiecte bune de barfa/discutie si prin urmare nu sunt deloc surprinzatoare.
Danseaza baba?!?
wtf? sau mai pe romaneste... ce plm?
Acuma lasand exprimarea messangerica la o parte, melodia e de toata jena.
Mi se intampla cam de vreo 3 ori pe zi sa o aud pe InfoPro (singurul post pe care il ascult, din motive totaaal obiective) si de fiecare data mi se inchide creierul, pur si simplu.
Voia sa fie simpatica, haioasa, cu lipici? da... toata ii Superglue cat ii, ce sa zic.
Oricum si orice-as face, nu pot sa o ignor la cata penibilitate inspira.
Ce sa zic eu, probabil nu i-o fi zambit Muza.
// Parfumul de tei in luna mai // Aroma strugurilor copti la inceput de septembrie // Mireasma florilor de mar la mijlocul lui aprilie // Mirosul de fan cosit in plina vara //
El are 25 de ani, ea 35.
Diferenta mare intre ei?
Depinde cum privesti problema.
Cand ea avea 10 ani, el de-abia facea cunostinta cu lumea asta.
Cam pe cand el mergea in clasa 1, ea mai avea un pic si facea majoratul.
Ei la 35 de ani incepe sa ii bata ceasul biologic, el inca se distreaza dar are ceva ganduri serioase.
Cand ea ajunge la 50 de ani, in sfarsit e si el copt la minte.
Iar peste 65 de ani, deja diferenta e imperceptibila, amandoi fiind cu un picior in groapa.
Asa ca, in functie de perioada distanta pare mai mare sau mai mica. Dar, e pana la urma decizia fiecaruia, ca doar dragoste cu forta nu se face.
Depinde de fiecare daca poate sa treaca peste bariera de varsta, care mai devreme sau mai tarziu isi face simtita prezenta.
ps: Daca situatia era invers, ne-am mai fi pus problema?!?
Ok, banuiesc ca exercitiul creaza dexteritate, dar chiar nu m-as vedea in curand facand asa ceva.
Si asta din simplul motiv ca, asa chitibusar cum ma stiu, as finisa si as bibili pe desen pana in a 3-a zi dupa Scripturi.
Dar pana la urma, cine stie cate probe si tentative a avut si baiatul de mai jos inainte sa se lase filmat, asa ca nu pot sa il ridic in slavi sau sa il critic desi e foarte interesant ceea ce a reusit el sa faca.
De vreo 2 saptamani ma bantuie melodia asta in draci pe InfoPro. Intr-un final, cu un efort minim, am dibuit-o. Mi se parea mie cunoscuta, dar nu puteam decat ghici detaliile.
Melodia se numeste Sunshine in the rain (na, ca greu o fo') si e interpretata de minunata formatie vocal instrumentala... Bodies Without Organs.
Can you feel the raindrops in the desert...
Bag de seama ca nu mi-am mai descarcat amarul sau dulcele, dupa caz, de ceva timp pe aici. N-am nici un sentiment in aceasta privinta. Adica, atata timp cat nu a comentat nimeni nimic chiar nu m-am simtit.
In alta ordine de idei, ganduri au fost si sunt destule, doar ca nu au necesitat o expozitie. O fi bine? O fi rau? Asta nu mai stiu. Drept e ca nici nu am rabdare sa scriu alegorii chiar acum. Dar e posibil sa imi creasca pofta cand nici nu gandesc.
Ma mai bate gandul de ma invineteste, in schimb, sa imi englezesc blogul. Nu am un motiv serios, pur si simplu asa m-am gandit azi dimineata. Poate nu o fi nimic de asta, dar parca ar fi o mica schimbare binevenita.
Dintre cele cateva nazariri care au planat asupra mea:
1. Clar mi-am facut alegerea: caine nu pisica.
2. Ce usor poate manipula femeia barbatul in chestii stupide, dar in lucruri importante e usor sa dea gres.
3. O greseala mica nu cunoaste o razbunare pe masura.
4. Pentru toti cei care nu ma credeau in stare... am facut-o si pe asta. (desi nu pricep indoiala)
5. Mai bine cu drag dar departe decat aproape si in aversiune.
6. Nu-mi ajunge o viata sa ajung sa ma cunosc, si atunci de ce sa pretind mai mult de la altii.
7. Am un alt pitic pe creier ce ma streseaza ca folosesc prea multe pungi de plastic?!?
8. O vacanta e buna pentru moral dar distruge rutina.
9. Mi-e groaza deja de ziua in care voi ajunge batran, singur si senil.
10. Ma simt ca m-am mai schimbat, si ma bucur.
Cam acestea sunt in mare coordonatele in care ma inscriu momentan. Ramane sa le dezvolt pe unele dintre ele. Poate. Sa vad cum stau cu piticii.
Da, recunosc, iar m-am uitat la imitatia aceea de democratie care se numeste Eurovision.
Nu pot sa zic ca sunt multumit de rezultat, dar din spirit de patriotism ii sustinem pana la capat, si apoi ii facem cu oua, otet, ii biciuim si ii aruncam in groapa cu lei in cazul in care nu ocupa o pozitie fruntasa.
Votul publicului? Ma cam indoiesc. Dar sa zicem ca asa a fost, si sa nu alimentez teoria conspiratiei, ca nu prea o vad pe Nico pe post de Godfather.
In fine, am ramas cu cateva melodii pe care cred ca le voi mai asculta si altadata, si faptul ca una dintre acestea nu merge la Belgrad nu e chiar gaura in cer. Pana la urma, anul trecut i-am trimis pe poliglotii de la Todomondo, si nu ne-a bombardat Rusia, atata doar ca trebuie sa facem 2 show-uri.
Topul meu...
Shine
Run Away
Come this way
Mi-au mai placut Love is all I need, Seven Days si Fairytale story. In rest, Dumnezeu cu mila.
Daca tot e luni, eu zic sa incepem cu ceva ce sa ne ridice moralul si sa ne dea pofta de viata si de munca.
Ziua de azi sa se termine, ca marti e parca mai usoara, iar miercuri la mijloc, joi aproape ca incheie saptamana si vineri e iar week-end... what a wonderful, wonderful life!
O, tu, zi de Luni, urata te-a facut natura!
Si daca e sa o iei dupa nume, n-ai zice ca e atat de urata. (What's in a name? That which we call a Luni, by any other name, would be as awful... ce pretentii de Seicspiar am :))
De ce Martea e mai cu mot? Pe Marti nu o blameaza nimeni. Ca are 3 ceasuri rele... o fi avand, dar asta doar daca se intampla ceva nasol, ca in rest marti e marti.
Pana la urma nu e vina ei. Nu cred ca Luni a vrut sa fie prima. Cred ca zilele saptamanii s-au intalnit acum tz-spe ani si au tras la sorti cine sa inceapa saptamana. Acuma, ori ca asa i-o fi fost norocul, ori ca nu era de fata cand s-a tras la sorti si restul au trisat, ori ca Duminica a tras locul 1 si apoi a batut-o pe Luni sa ii cedeze sfarsitul de saptamana... cine poate sa stie. Putem doar face speculatii.
In orice caz, nu mai conteaza. Lunea e de toata groaza, dar nici o grija, trece.
M-am pus sa citesc niste carti de marketing si advertising, menite sa ma ajute in dezvoltarea intelectuala, fizica, spirituala, si sa mai treaca vremea. (nu ca nu trece mult prea repede)
Cartile in cauza sunt Michael Newman/"Salturi creative" si Jack Trout/"Despre strategie". Carti interesante de altfel.
Nu neg calitatea autorilor, a informatiilor prezentate si a notiunilor explicate... care de altfel sunt in abundenta, pentru ca nu am puncte de referinta, inca. Blamez insa stiul, exprimarea si formularea adaptarii in limba romana. Sincer, as prefera un exemplar original, scris acolo la mama lui, fara adaptarile unui absolvent de litere.
Pe langa faptul ca ma lupt cu diverse notiuni oarecum noi pentru mine, mai trebuie sa fac slalom si prin limba romana. Imi aminteste de cursurile din facultate care erau concepute tot asa din traducerea unor articole de pe internet, si "sudate" fortat unul de altul. Am mai trecut tot pe atunci prin cateva capitole ale lui Kotler, dar parca nu erau in halul asta.
Pacat, ca lectura e de-a dreptul interesanta insa destul de obositoare cand ajungi sa citesti o propozitie de cateva ori doar pentru ca nu pricepi formularea in limba romana.
Atat era. Ma-ntorc la Trout.
Peisaje "de vis".
Prima zapada din acest an.
Nu am cuvinte si nici nu simt nevoia sa descriu Arieseni-ul inainte de isteria lunilor de iarna, dar daca aveti o pofta nebuna de metafore, descrieri, hiperbole si personificari, ma pun si compun un pastel, imediat. Pana atunci... vorba 'ceea cu o poza face cat 1000 de cuvinte:
Azi a fost 23 august. Chiar inainte sa ies de la serviciu am rememorat un pic ce ar fi putut fi azi... zi libera, mici, bere, defilari, salve de tun, fanfara, un mesaj din partea tovarasului... (si pe 1 decembrie se voar indeplini multe din cele enumerate, doar ca nu va fi vreme buna pentru mici si bere).
In fine, nu aceasta era ideea. Ideea era ca odata cu 23 august de altadata mi-am amintit si de muzica de odinioara, pe care momentan nu o ascult cu nostalgie, ci o ascult sa redescopar artisti valorosi, si niste piese fara varsta.
Ce ma atrage la ele? Inocenta versurilor, veselia melodiilor si calitatea vocilor neprelucrate pe calculator. Ca o fi fost cenzura? Se prea poate. Ca versurile sunt uneori atat de naive incat sunt comice? Si aceasta e o parere credibila. Dar nimeni nu poate tagadui faptul ca sunt melodioase si inspira buna dispozitie in orice imprejurare.
Ce am mai observat? Ca spre deosebire de reteta actuala (1 vers) + (3 refrenuri) = succes, reteta 'vesnic verde' era (1 poveste cu introducere/desfasurare/final) + (2 refrenuri) = slagar. Si adevarul e ca altfel savurez o piesa cand imi transmite un mesaj complet, fie el unul simpatic de genul 'Iubiti si cainii vagabonzi', unul de dragoste ca 'Te-am vazut, mi-ai placut' sau chiar unul mai trist dar plin de speranta prin 'Te-astept sa vii'.
Nu a fost o perioada de libertate, cozile la orice bun necesar nu au lasat amintiri prea frumoase, iar rationalizarea alimentelor, apei si a energiei electrice inca ne mai starnesc dezbateri aprinse, dar muzica aceasta cu ce ne-a gresit ca sa o facem uitata?
As vrea sa aud totusi niste pareri: ce melodii din 'epoca de aur' mai ascultati cu placere?
Ok, ne-am prins ca am fost duminica la Cluj. Da, s-a realizat minunea... am planuit totul chiar cu o seara inainte si chiar am ajuns. Incredibil, dar adevarat. Ciudat, bizar si total necaracteristic, am si pornit la ora 8 dimineata.
