Zice-se ca exista trei subiecte tabu in discutia cu clientii: religia, politica si sportul (ca sa nu zic fotbalul).
In mod eronat, noi am inclus in aceasta categorie si sexul. Insa, explicatia a fost ceva de genul:
Cele trei enumerate sunt optiuni total subiective si pot da nastere unui fanatism inexplicabil care e posibil sa gaseasca ofensa in orice remarca legata de subiectul respectiv.
Totusi, si o gluma sau o discutie cu aluzii sexuale clar creeaza un disconfort daca depaseste bunul simt. Dar probabil fanatismul nu prea se manifesta pe aceasta tema, poate cel mult o oarecare pasiune.
Oricum, nu as intra in discutii pe niciuna dintre temele de mai sus cu un client, sau cel putin pana nu imi dau seama daca avem sau nu opinii divergente.
In fine, relatia profesionala se incadreaza in anumite limite in care, parerea mea, nu sunt cuprinse nici politica, religia, sportul sau sexul, decat poate daca esti, politician, cleric, sportiv, respectiv prostituata.
Ce-ai lua cu tine intr-o calatorie in trecut ca sa fii sigur ca poti schimba lumea?
Sa fie oare ceva de natura medicala... sa zicem penicilina?
Sau poate tehnologie... care sa reduca riscurile incalzirii globale?
Chiar rezerve de aur care sa-ti asigure puterea de a schimba lumea?
Si de ce nu inventii ale lumii moderne care sa imbunatateasca poate calitatea vietii?
Dar daca ai duce o idee, o doctrina, un mod de viata care in istoria moderna a dat roade si care poate aplicat mai devreme in timp ar putea facilita dezvoltarea constructiva a lumii?
De ce sa nu prinda oamenii gustul democratiei chiar la-nceputul epocilor de subjugari tiranice?
De ce sa nu beneficieze lumea de liberul schimb inainte ca granitele sa provoace segmentarea natiunilor?
De ce sa nu afle lumea din timp ca libertatea nu are pret, oricat de scumpa ar parea ea?
Iar o astfel de idee nu s-ar ramifica oare in nenumarate evolutii armonioase pe toate celelalte planuri? Ma-ntreb eu oare...
A, da, mi-adusei aminte...
In urma unei activitati minunate de la MT, am aflat, in caz ca nu eram convins, ca daca ar fi sa supravietuiesc unui accident de avion in nordul inghetat al Canadei, as muri in 2 timpi si 3 miscari devorat de cine stie ce salbaticiune.
Prin urmare... teoretic I have no survival skills, whatsoever.
Am ajuns la concluzia aceasta in urma unor decizii riscante de genul... hai sa salvam o carte de navigatie, dar sa aprindem focul cu ea. Sau, sticla de Bacardi ar fi numai buna sa ne incalzim bine de tot pe un ger de -20 grade. Sau, alte chestii de genul, ce incropeau un top al lucrurilor ce meritau a fi salvate din avionul prabusit.
Pana la urma tot nu conta supravietuirea in sine, cat puterea de negociere in cadrul grupului si capacitatea de a fi cat mai creativ in sustinerea unei alternative care pana la urma era la fel de buna ca oricare alta, intr-un scenariu teoretic.
