Viza pentru vise™

Intr-un moment de plictiseala, acum cateva saptamani, am aruncat un ochi mai atent peste facturile ce asteptau ziua de salariu. Si am descoperit acolo, negru pe alb faptul ca nu ma stimuleaza defel furnizorii diferitelor servicii sa imi platesc datoriile la timp (cum o faceam pana nu demult).

Maine poimaine se apropie Revelionul. Da, e ciudat sa ma gandesc deja cu 5 luni inainte, dar uite ca azi mi-am aruncat ochii pe calendar.

Iar in acest an, luna decembrie e de-a dreptul de vis:
- 1 decembrie e chiar lunea
- 25/26 decembrie e joi/vineri
- 1/2 ianuarie e tot pe sfarsit de saptamana.

Ma si imaginez deja impodobind bradul, stand langa soba si motaind la caldura.

E doar un gand, asa inopinat, fara a fi cauzat de planuri sau iluzii de petreceri nesfarsite. Pur si simplu, vazand ca se mai termina o luna, am anticipat un pic sfarsitul verii si al anului.

Dar atat cu reflexia, ca mi-e destul de bine unde sunt acum, si n-are sens sa-mi scurtez prezentul cu ganduri prea multe de viitor.

Anul trecut am cunoscut un tip crescut intr-un mediu un pic mai credincios, si daca nu ma insel chiar departe de agitatia orasului, ca sa nu ma exprim altfel.

N-as fi zis toate acestea din prima impresie dar, la un moment dat a fost dat in vileag de o intrebare: "Tot ma intreb, oare cum pot sa zboare oamenii in reclama X?"

In prima faza nu am reactionat, gandindu-ma ca glumeste, ca ma ia peste picior. Si totusi, nu glumea. Va imaginati ce reactie o fi avut baiatul asta la Matrix sau Stapanul inelelor?

Imi amintesc si eu de primele filme de actiune, cu efecte speciale... dar chiar si la Terminator2, care a fost taticul lor, nu ma gandeam ca exista oameni care se topesc si trec printre gratii.

Nici acum nu-mi vine sa cred totusi ca, intr-o tara in care mijlocul cel mai important de divertisment e televizorul, si rata de penetrare a acestuia e de peste 90%, mai exista oameni din generatia mea care nu fac distinctia dintre fictiune si realitate. Oameni normali chiar.

Nu privesc acest fapt ca un handicap, fiind o alegere personala de a nu avea de-a face in mod excesiv cu tehnologia. Dar nu pot sa nu ma pun in pielea personajului de mai sus si sa ma gandesc cat de schimbata mi-ar fi viata fara internet, telefon mobil, cinema etc.

Evident ca as supravietui, ca doar nu l-a facut Dumnezeu pe Adam internaut iar pe Eva dependenta de seriale, dar ar fi un mod de viata cu totul diferit. Am crescut la tara, am avut alternativa fara tehnologie. Nu pot sa spun ca a fost rau, pentru ca nu erau alte variante si nu stiam mai mult de atat. Dar daca lumea evolueaza din acest punct de vedere mi se pare oarecum inutil sa te opui.

Voiam sa abordez un pic problema mediului, deoarece mi-a ramas si mie in cap o chestie legata de salonul auto de la Detroit, unde cica s-au prezentat destul de multe masini "verzi". Apoi, alaltaieri sau cand, am vazut ceva avion zburand cu un combustibil ecologic. Plus, ca mi-a mai ramas in minte campania Petrom, "resurse pentru viitor".

As putea crede ca se misca un pic lucrurile.

Insa, e usor de observat faptul ca nimeni nu e atat de ingrijorat pentru mediu incat sa faca ceva in sensul asta fara un obiectiv alternativ. Adica, stati putin, doar pentru ca ne sufocam cu totii, nu insemna ca nu trebuie sa ne sufocam instariti/multumiti/impliniti. Deci, totusi, un pic de decenta, ca doar nu traim in Congo.

Da, mi-am dat seama ca masinile acestea ce reduc consumul de carburanti au aparut din cauza cresterii pretului petrolului. Ca doar ce s-au gandit Toyotele si Mercedesii din lumea asta? Sa nu le mai arda piata cu petrol ci cu orice altceva, atata timp cat e mai ieftin si mai profitabil.

La randul lor, companiile de petrol, de ce se implica oare in campanii de utilizare cu cap a resurselor? Pai pentru imagine, normal. Ce intrebare e si asta? Pe principiul... "Azi primim o amenda pentru ca am omorat intreaga populatie piscicola pe sute de kilometri? Nici o problema, ne tragem o campanie TV de in doua zile suntem mai ceva ca Greenpeace-ul."

Acuma, adevarul e ca trebuie sa constientizam cu totii ca problema exista. Iar asta nu se poate intampla peste noapte, pentru ca exista anumite tendinte de consum care nu se pot schimba cu una cu doua. Dar, cu putin noroc, protocolul de la Kyoto isi va atinge obiectivele si se vor fixa apoi alte procentaje mai indraznete, autovehiculele electrice sau cele pe baza de combustibil "verde" vor deveni atractive pentru consumatori si nu in ultimul rand, vom incepe si noi sa ne punem pe reciclat si pe utilizare mai rationala a resurselor.

Si toate acestea pe principiul "nu-i mult pana-i lume"...

Ma intreb cat de naiv trebuie sa fii ca sa pui botul la spam-urile de pe mail.
Laudam la un moment dat Gmail pentru mecanismul sau eficace de triere care ma facea sa ma simt mai in siguranta. Ma facea. Deoarece pana atunci nu fusesem confruntat cu spam-uri in limba romana.

Acum insa lucrurile s-au schimbat. A fost un moment de-a dreptul inedit si chiar credibil. Expeditorul era Orange, iar in interiorul mail-ului se spunea ca am castigat ceva premiu si ca sa intru in posesia lui, trebuia sa iau cartele de reincarcare si sa trimit codurile la ceva adrese de mail gen nume.orange(a)gmail.com.
Oare cata lume chiar le-a incarcat conturile unor cretini inventivi. Drept e ca nu-i vinovat cine cere, ci persoana care da, de prost, credul si lacom ce e.

Oricum, pana acum spamurile erau usor de ginit. Erau in engleza, contineau mesaje cu formulari obscene sau reclame la medicamente, dar se pare ca piata romaneasca de fraieri urmeaza sa fie exploatata din plin.
De obicei intreprinzatorii care ataca o nisa sunt laudati pentru tenacitate, sa fie la fel si in cazul acesta? Sper ca nu...

Rasplata ar trebui sa le fie un concediu fortat afara din casa, privati de calculator pe termen nedeterminat si obligati sa respire aer curat sa li se oxigeneze creierul! Asta ar merita. Apoi sa le fie facute publice adresele de mail sa fie pe veci si in vecia vecilor binecuvantati cu mail-uri nedorite.

Asa sa le ajute bunul Internet!

Ma gandeam eu asa, candva, ca socialismul in toate formele lui... fie el colectivist, asociationist sau mutualist n-a fost gandit rau, ba chiar avea el avantajele lui.

Acuma, asta din cate imi amintesc eu din ce am mai citit si studiat candva. Si erau chiar interesante variantele mai sus amintite. Cateva dintre ele au fost puse in aplicare in micro-sisteme, dar nu au rezistat. Socialismul lui Marx a fost interpretat si pus in aplicare la o scara mai larga dar nici acesta nu a rezistat.

Manualele subliniaza diverse neajunsuri si contradictii. Si totusi, ce minunata ar fi o lume fara bani, in care schimbul de bunuri se bazeaza pe mutualitate si echitate...

Sau nu?

Ce-ar fi sa nu fii nevoit sa mai duci lipsa de ceva? Fiecare sa consume dupa nevoie din bunurile abundente in economie, prin asta intelegand un consum rational. Nu in sensul de ratii, si cote, ci in limita bunului simt.

Dar oricat de echitabil ar fi sistemul, suntem oameni nu animale... nevoile nu sunt identice, de multe ori nici macar asemanatoare, nici ca intensitate si nici in ceea ce priveste variatia. Si nu doar nevoile materiale. Ci si cele spirituale.

Mi se pare de-a dreptul 'sefeu' o gandire de genul "vom evolua pana la un nivel in care posesiunile materiale nu vor mai avea importanta". Ok, ok, sa zicem ca nu toata lumea cauta bogatie... dar tot e nevoie sa pui ceva pe masa si sa te imbraci. Iar nasturii sau ochii frumosi nu sunt moneda de schimb. Iar cand te-ai obisnuit cu un nivel... mi-e greu sa cred ca te poti multumi cu mai putin.

Ideea nu era sustinerea unui regim totalitar, prin care am trecut deja. Ci pur si simplu imaginarea unei lumi perfecte in care lipsa banilor da posibilitatea dezvoltarii altor aspecte ale laturii umane. O lume in care nevoile ar fi uniform si in totalitate acoperite, fara discriminare, prin contributia tuturor membrilor, fara ingradirea libertatilor.

Nu stiu unde imi e capul. Cred ca mai sus sunt idei pentru vreo 3 sau 4 articole. Dar sunteti bineveniti sa dezvoltam oricare dintre ele mai departe.

For whom it may concern, we celebrate the Day of Oradea every year on the 12th of October... For a few days, the center of the town turns into an amusement park/concert site/city dump. All fun and games, but really, how many of us do really know what we celebrate.
I wasn't sure, either, that's why I asked my good ol' friend, Google, and i got the following replies:
On October 12th 1918, the Declaration from Oradea was signed, which proclaimed the right to independence of all Romanians living in Transylvania.
On October 12th 1944, the Soviet army marked the official liberation of Oradea from under the Hungarian Fascist occupation...

Not very fun things to think about over a beer at a concert, surrounded by the overwhelming smell of smoked wieners, caramel popcorn and roasted chestnuts. But politics marked the date in history, politics marks it every year. However, that doesn't matter, as long as the masses are entertained.

This year, the festival spanned over three weekends, culminating Friday with a concert and the traditional fireworks. Nothing extraordinary, nothing worth mentioning, except that Directia5 put on a great show and the fireworks were somewhat interesting. Other than that... same ol' ''dust in the eyes'' story.

Am vazut azi pe antena3 un fel de top20 al celor mai tari insule din lume, si pe locul 1 era cica Cuba.

Scrie ca si cum n-ai scrie... bun sfat.
Acum doua luni nu aveam blog, asa ca nu puteam sa va impartasesc impresiile de la Sapanta, asa ca uitandu-ma peste poze incerc sa imi regasesc cuvintele de atunci.
Inainte de toate, vreau sa subliniez, ca oricat ar fi de vesel cimitirul, este la urma urmei un cimitir. Oricat ar fi de primitoare multimea de culori a locului, se pastreaza o atmosfera greoaie, un respect clar cuvenit celor plecati din lume.

Si pe buna dreptate, deoarece, parcurgand de la intrare si pana la ultimul rand de cruci, asa, pe sarite, povestile de viata ale oamenilor, am intalnit familii destramate, tragedii sau decese naturale, dar si caracterizari. Si asta zic eu, ma face sa spun ca am simtit mai mult decat as face-o intr-un cimitir obisnuit.

Faptul ca am ajuns sa cunosc omul din cele citite de pe cruce, sa aflu ca a lasat in urma copii mici, sau dimpotriva, ca i-au murit copiii inainte de sfarsitul vietii, ca acest lucru s-a intamplat la munca, intr-un accident sau in mod voit, mi-a mai pus inca un pic mintea la contributie. Un pic mai mult poate.

E drept, depinde si de fiecare om ce anume il impresioneaza, ce il atinge, ce il pune pe ganduri. Desi m-a pus pe ganduri, nu am sa sustin ca m-a marcat semnificativ, dar pot sa afirm, ca va ramane vie amintirea unui loc atat de mort.

Cu toate cele spuse mai sus, cimitirul vesel e o celebrarea a vietii, mai intai de toate.Vieti intregi cu bune si rele, cu copii si cu nepoti traiesc mai departe prin cititorul care se minuneaza de iscusinta mesterului popular care gaseste o raza de lumina intr-un moment trist, care reuseste sa faca haz de necaz, si sa scoata ritm si rima din orice experienta. Astfel, ajungi sa redescoperi, in caz ca ai uitat, viata la tara prin limbaj, personaje si intamplari specifice mediului, care pe cat sunt de pitoresti, pe atat sunt de impresionante.

Merita mers, merita vazut, spre exemplu...

"Cat am trait pa pamant/ Turda Toader m-am numit/ In viata ce o am avut/ multa palinca am baut/ Si sotie' m-o certat / Ca am venit acasa bat/ Si io nu am ascultat/ Zilele mi s-o scurtat./ Ma, Ion, fecioru meu/ Nu uita ce iti spun eu..." restul il gasiti la Sapanta!