Ne nastem spontani, sau reusim sa ne cultivam pe parcurs?
Ma intreb eu asa...
Parca mai demult inghiteam cu greu o intalnire pe nepusa masa.
Imi amintesc ca trebuia sa ma obisnuiesc cu planul si abia mai apoi sa pun in aplicare.
Dar lucrurile s-au mai schimbat. Iar asta, mai mult ca sigur din cauza anturajului.
Am eu catorva nebuni/nebune sa multumesc pentru schimbarea asta in bine. (se stiu ei)
Totusi, cred ca pana la urma, primul pas e mai dificil, apoi obisnuinta dispare si apare o alta, mai palpitanta.
Showing posts with label bla. Show all posts
Showing posts with label bla. Show all posts
Am o vecina.
Vecina are un caine.
Cainele latra mult.
Cainele latra des.
Atat de des incat ma dispera.
Sunt disperat si nu-l mai suport.
Nu-l mai suport desi imi plac cainii.
Imi plac cainii de cand eram mic.
Cand eram mic, nu ma deranja insa latratul.
E drept insa, ca latratul din discutie aduce a urlete.
Urlete ce imi inspira strigate disperate de durere.
Aceste urlete disperate de durere, ma duc cu gandul la un crocodil.
Iar crocodilul respectiv, ar fi mai mult decat bucuros sa imi rezolve problema.
Asadar... are cineva un crocodil?
L-as imprumuta, cu promisiunea ca ii dau de mancare, in orice zi, de luni pana vineri intre orele 8.15 si 8.45, si duminica intre orele 9 sau 10 si 14.45.
Ati ghicit! Sunt momentele din saptamana cand imi vine sa urc pe pereti. Pereti de care mi-e mila. Mi-e mila pentru ca nu sunt ai vecinei. Vecina care are un caine. Un caine ce latra muult...
Am stabilit de mult axioma cum ca sunt perfectionist, si astept cam acelasi lucru de la cei din jur, desi ma gandesc ca uneori cer prea mult.
Lucrurile se schimba insa, cand platesc pentru un serviciu si ma astept ca, normal, contraprestatia sa fie pe masura 'tarifului'.
Da, ok, suna frumos, minunat, mirific si de vis in acelasi timp, dar nu traiesc intr-o societate utopica... chiar departe de acest lucru, as putea spune.
Din pacate, masura tarifului nu e niciodata pe masura contraprestatiei, ca daca ar fi fost asa, mesterii, de exemplu, ar fi muritori de foame. De ce din pacate? Pentru ca atunci s-ar simti nevoiti sa presteze servicii de calitate.
De fapt, cum e si natura umana, ca ii incadrez inca, cu chiu cu vai, la categoria de fiinte umane, si mesterii doresc sa munceasca putin pentru un sac de bani. Sau mult si prost.
Bun, dusa la extrem, nici ideea aceasta a lor nu ar fi chiar cusuta cu ata alba, daca si numai daca acea munca putina ar fi facuta bine. Si cand zic 'bine', sunt convins ca voi cititi 'perfect'.
Pe principiul, daca tot fac, de ce sa n-o faca bine? Ca tot atata timp se pierde cu un rost drept cat se pierde cu unul stramb. O mobila masurata prost se fabrica in acelasi timp cu o mobila masurata bine. Bolobocul nu e un lux, o pretentie diabolica de-a mea, ci un instrument folositor. Iar sugestiile nu sunt sugestii pana cand nu sunt rostite cu scopul de a rezolva problema aparuta, nu de a o pasa altuia.
In fine, sunt constient ca se construieste in prostie, si daca nu imi convine o chestie, stimabilul poate sa-si angajeze alta lucrare, fara nici cel mai mic regret. Legea cererii si a ofertei isi spune cuvantul si regleaza echilibrul mult prea dezechilibrat, parerea mea....
Ideea era ca m-am saturat sa schimb tot la doua saptamani echipa de "manoli", si sa ajung sa termin in 3 luni o lucrare ce putea fi gata in doua saptamani... o fi, totusi, vina mea?
