Showing posts with label funny. Show all posts
Showing posts with label funny. Show all posts

Vitel de lapte

Aveam intentia sa incep cu "imi sta carnea in gat" dar, in gandirea mea pubera, conotatia pe care a primit-o afirmatia nu era de ajutor mesajului inocent pe care voiam sa il transmit. Asadar, sa trecem mai departe.


Problema de care as vrea sa ma leg punctual acum presimt ca isi are originile in copilarie cand, vacantele nesfarsite de vara erau petrecute prin sat, la bunici, alergand descult pe ulita, mergand la adunat de fan, dupa lemne uscate prin padure, la cules de cartofi, pe varful acoperisului la schimbat de tigle sparte... hmm. Daca stau sa ma gandesc, pare-se ca am fost chiar bine exploatat din frageda pruncie. De pe atunci eram pregatit sa imi castig locul in sclavagismul capitalist. Dar evident ca iar am deraiat.

Dupa cum spuneam, verile erau petrecute in sat, la bunici intr-o lume idilica pe care pot sa o mai reinviu doar in imaginatie. Nu stiu daca chiar atat de mult s-a schimbat viata la tara, dar cu siguranta anii care au trecut peste mine ma fac sa privesc zona rurala cu alti ochi, cumva departe de confortul pe care am ajuns sa il iubesc si intr-un calm si o simplitate pe care mi le doresc dar care momentan nu ma caracterizeaza.

Bunicii copilariei mele au fost oameni cinstiti si muncitori. De cand ma stiu pana cand bunicul a trecut la un alt nivel existential, gospodaria a fost plina de toate orataniile, intr-atat incat nu imi dau seama acum, unde reuseau sa tina 2 vaci cu lapte care inerent aveau vitei si 2 iepe care la un moment dat aveau 2 generatii de manji fiecare. Era un univers al copilariei cum plozii de azi reusesc sa vada in filme sau in simularile din jocurile de pe tableta. Si printr-o ciudatenie neuronala, mirosul de balega imi starneste mai degraba astfel de amintiri decat sa imi provoace vreo repulsie.

Pentru ca in mirosul de balega bunica mulgea in fiecare seara vaca si eu stateam pe pragul grajdului si o ascultam cum isi repeta imnurile crestine, iar vocea ei era cel mai bun tranchilizant atat pentru mine cat si pentru blestemata de vaca pe care cu greu o putea goli de lapte orice alta mana in afara de cea a bunicii. In acelasi miros "feeric", in linistea serilor caniculare cu un fundal de concert de cosasi, bunica mai deraia un minunat jet din țâța vacii direct in fața nepotelului, care facea ulterior deliciul povestilor de vacanta. In aceeasi atmosfera, aveam apoi "privilegiul" sa dau viteilor lapte din cratita rosie, pentru ca erau mult prea greu de stavilit sa le dai drumul, si sa manance direct de la sursa.

Si in fiecare an pana aproape prin clasa a sasea, au trecut cateva generatii de "Bujorei" prin mainile mele hranitoare. (in caz ca nu era clar, vacile toate aveau numele de Bujoara iar viteii, pentru continuitate, primeau diminutivul amintit anterior).

Avand in minte aceasta imagine dulce si pitoreasca, demna de un tablou de Grigorescu, trecuta prin sufletul cald si inocent de copil... cum betesig sa nu imi stea in gat friptura de vitel de lapte?!?

E ca si cum mi-as manca pisica sau catelul sau orice alta vietate de care am reusit sa ma atasez. Mai ales ca asocierea pe care o fac in minte instant este cea descrisa mai sus. Nu trebuie decat sa imi spui "vitel de lapte" si in mintea mea sa apara un vitel cu capul de un alb imaculat si corpul tarcat cu acea culoare rosiatica specifica vacilor romanesti, inca prea mic pentru a iesi la ciurda, mirosind a lapte dupa ce l-am hranit cu mana mea din cratita rosie.

In concluzie, chiar mi-a stat carnea in gat, pentru ca de undeva, dintr-un cotlon uitat al creierului, piticii hiperactivi au scos la iveala niste amintiri dragi care pur si simplu sunt incompatibile cu acest fel de mancare. 

A venit si a trecut nebunia cu actualizarea datelor personale la banci. Si ce folos?


Zilele trecute (nu spun cand) am auzit (nu spun de la cine) ca un client al unei banci (nu spun care) a facut scandal (nu spun cat de mare) pentru ca a primit acasa extras cu soldul conturilor desi solicitase in mod clar ca acesta sa ii fie remis in sucursala.

Pai si care ar fi problema? s-ar putea intreba un om normal.

Problema e cat se poate de simpla: omul avea o durere de cativa ani (a se citi nevasta) din cauza careia nu si-a dorit extrasul acasa. Domnul agonisise niste bani pe care a preferat sa ii lase in cont si "uitase" de ei, evident din cauza durerii de cap.

Prin urmare extras cu solduri reale + nevasta sucarita = motiv de divort.

Omul, pe buna dreptate, va da banca in judecata pentru ca nu i-a respectat solicitarea, punandu-i astfel casnicia in pericol... care de altfel ar fi avut muuuulti ani fericiti de acum inainte.
Banca, pe de alta parte, ar trebui sa ii perceapa un comision suplimentar pentru ca i-a rezolvat "durerea de cap", desi daca e sa fim realisti, costurile divortului ii vor aduce alte dureri. De cont, bineinteles.
Iar nevasta... acuma cand a dat de bani pleaca? Pana acum ce a facut, munca de caritate?

Idiot

Am fost la film saptamana trecuta. Mai bine stateam naibii acasa!


Adevarul e ca tocmai de aceea am mers la film, ca sa nu stau acasa.

In fine, contextul care ma face sa incadrez filmul vazut la categoria "traumatizant" se intinde pe cateva luni bune (ba as zice chiar ani) de cand subiectul copii si tot ce tine de ei graviteaza in universu-mi.

In aceasta perioada, fara a fi catusi de putin interesat, am absorbit involuntar informatii legate de fertilitate, tratamente prenatale, stadiile sarcinii, problemele nou nascutilor, evolutia infantila in primii 2 ani de viata etc, fiind privat de bucuria de a le descoperi pe propria-mi piele. (sau ceva de genul)

Deocamdata incerc sa ma consolez cu acel echilibru universal care imi va permite, la momentul oportun, sa intorc "favoarea" cu detalii elaborate legate de cachita, vomita si alte reziduuri infantile care sunt cat se poate de dragalase!

In fine, contextul fiind cel de mai sus, am ajuns la filmul "Plan de rezerva"... o poveste despre ce altceva decat o femeie care ramane, ati ghicit, i n s a r c i n a t a !
Povestea putea fi cat se poate de haioasa (si chiar a fost in momentele ironice la adresa miracolului nasterii) dar avand in vedere trauma psihica cu care m-am autodiagnosticat, a fost cat se poate de inoportuna.

De plecat, puteam sa plec din momentul genericului cand am intuit despre ce e vorba, dar daca tot am dat banii, de ce sa nu stau? Nu? (ce gandire idioata!)

Vesnic pregatit

Internetul inca mai "vuieste" cum ca in urma cu 11 ani am castigat o binemeritata mentiune la un concurs de limba franceza din liceu...

ok, ok, poate nu chiar vuieste, insa la o cautare "riguroasa" se poate gasi si aceasta informatie.

Toate bune si frumoase pana aici, insa imi amintesc un anume detaliu legat de acea zi. Si anume, faptul ca premiul cel mare era insotit de un superb dictionar Larousse.
Asa ca, inainte sa plec spre asa-zisa festivitate de premiere, am stat si m-am gandit...

"Bine, bine, dar daca e sa castig ditamai dictionarul, cum vin cu el? Daca il aduc in mana, exista sanse sa mi-l ploua, sa mi-l umple vantul de praf, sa il frec de ceva. Totusi, e un premiu valoros!"
Drept urmare, dupa o dezbatere interioara aprinsa de vreo 5 minute, am hotarat sa iau cu mine o plasa pe masura premiului.

Nu mi-am pus problema sanselor reale pe care le aveam. Nu mi-am pus problema banilor care veneau odata cu premiul, si care nu cred ca erau de neglijat. Nu mi-am pus problema penibilului de a umbla cu o plasa dupa mine care avea toate sansele sa ramana goala.

Nu, eu voiam doar sa fiu pregatit. Ca nu a fost in final nevoie, acesta deja e un detaliu trivial care imi minimalizeaza efortul :-P

Patetic

Vreau sa ma fac de rusine si sa marturisesc ca m-am uitat ieri la Danutz SRL, atat in direct cat si in reluare, ca sa vad daca nu cumva am castigat un Logan la tragerea la sorti din campania unui RCA. (caruia nu ii mai fac reclama de ciuda ca nu am castigat)


Asta cred ca a fost exces de optimism sa cred ca daca din prima nu imi iese, poate ma insereaza careva la montaj din marinimia sufletului. Dar oricat mi-as fi dorit, nu mi-a iesit.

Mai am o marturisire de facut... Tineti minte reclama de la cartofii prajiti cu fiipefaza.ro? In fine, simpatica reclama, si poate tocmai datorita ei mi-am incercat si acolo norocul, ca sa nu castige 2,000 de euroi cine nu trebuie... dar se pare ca tocmai EU nu trebuia.

Nu mai am alte marturisiri de facut, ca e suficienta onestitatea de care am dat dovada, insa un lucru este cert... ocupatii mai patetice de atat nu mi-as putea gasi.

Ghidul taximetristului

1. E chestie de matematica de clasa a I-a: 7,65 RON nu inseamna 8 RON decat poate daca n-am eu chef sa ma incurc cu monede. Si asta pentru ca la 40 de drumuri diferenta de 35 de bani ajunge la echivalentul a doua curse in care nu cred ca te oferi sa ma plimbi din marinimie. Totusi, apreciez acele doua dati cand 7,38 RON a insemnat 7RON.


2. Bun simt: cand ai clientul in masina si se mai si grabeste, nu te opresti in mijlocul intersectiei sa explici soferului de la Pompe Funebre cum sa ajunga pe strada Narciselor... adica, dupa parerea mea clientul lor are timp sa tot astepte.

3. Am apreciat dimineata cum ai depasit prin parcare coloana de masini si te-ai intercalat cu tupeu ca sa ajung EU la timp la lucru, dar ziua de maine e departe si ma tem ca am memorie scurta. Asa ca nu te baza ca iti cedez trecerea cand ne intalnim in trafic. In fond, tot EU trebuie sa ajung la timp.

4. Nu urc in masina ta ca sa te aud cum te certi prin statie cu tot neamul tau. Daca eram fanul unor astfel de manifestari, ma uitam 5 minute la un reality show romanesc din confortul si siguranta casei mele... iar apoi schimbam canalul.

5. Intrebarea: "cu ce ocazie tortul?" are un singur raspuns, daca stii sa citesti printre randuri/cuvinte: "o (n-ai tu treaba) aniversare..." Si, in principiu, dupa o zi de lucru cam orice discutie e de prisos... n-am urcat in masina ca sa socializam. Acuma serios!

Si ar fi multe altele, dar daca le aprofundezi pe acestea putem sa trecem si la detalii de genul salutului, postului de radio, mirosului din masina... ca mi-e frica sa nu exagerez din prima.

Logic, nu?

A fost odata ca niciodata o problema: cum sa iasa la xerox o copie lizibila de pe o pagina A3 pe una A4?


Varianta 1 (tipic masculina):
Se pune originalul in xerox, se selecteaza la input A3, la output A4, se verifica sa fie alimentat aparatul cu hartie. Press copy!
Rezultatul: jumatate de A3 pe un A4.
Logic? Nu!

Masinaria e dotata dar nu coopereaza.

Varianta 2 (perseverenta, tot masculina)
Se reseteaza optiunile, se selecteaza din nou input A3, output A4. Copy!
Rezultatul: aceeasi jumatate A3 pe o alta coala A4.
Logic? Nu!

Varianta 3 (feminina, dar cu experienta practica)
Se reseteaza optiunile, se micsoreaza la 49% si se da copy. Se ia copia, se pune in aparat in locul originalului, se seteaza marire la 145% si se apasa butonul copy.
Rezultatul: A3 micsorat pe un A4.
Logic, nu?

Se pare ca uneori un rationament complicat e mai bun decat alternativa logica. Dar daca da rezultate, de ce nu? Nu?

Zebra pe linghispir


A fost odata ca niciodata, o zebra care pastea linistita intr-o savana, nu foarte aproape de aici, ba chiar departe, as putea spune. Si pascand ea asa, ce se gandi? Sa mearga intr-un concediu binemeritat, intrucat era de-a dreptul istovitor sa tot smulga iarba, sa o mestece, sa o inghita, sa o digere... s.a.m.d.

Iar rutina e criminala, din orice specie ai face parte. Chiar si hienele se plangeau ca rasul a ajuns sa fie fara culoare, iar dupa ce s-au intors din turul Africii, au ajuns iar cu gura pana la urechi.

Dar inapoi la zebra noastra... Se hotari ca, fiind primul ei concediu, sa nu se rupa complet de salbaticie si sa vina in Tara Leului. Ar fi mers in Bucuresti, fiind capitala, dar se gandi: 'din jungla-n jungla? ce mama Leului?!? ia sa merg eu la Oradea!'

Zis si facut! Si ghidandu-se dupa directia vantului si orientarea stelelor, gasi cu foarte mare usurinta oaza mult visata din Desertul Leului.
Iar aici, coinciednta coincidentelor, nimeri chiar in toiul manifestarilor ce sarbatoreau zilele Oazei. Si se hotari sa o faca lata... s-a dat pe linghispiruri, s-a dus la teatru, a fost la concerte, chiar si la unul de muzica simfonica, si de toate se bucura de parca le-ar fi facut pentru prima data.

In ultima zi din concediul minunat, relaxandu-se pe o banca in oras, un copil veni la ea si ii zise:
"Vreau sa trec strada!"
La care zebra replica foarte inteligent "Ha?!?"
Copilul continua... "Vreau sa ajung pe partea cealalta si mi-a zis mama sa trec strada doar pe zebra, asa ca vreau sa urc pe tine ca sa ajung dincolo!"
Eroinei noastre i se derulara atunci instantaneu in minte mai multe imagini contradictorii: oameni trecand grabiti prin niste zone destul de trendy, ca si ea de altfel; alti oameni mai tupeisti, care probabil erau din clanul Leului si le ramasesera mostenire soseaua de la mama lor, treceau printre masini ca pe corso; o alta categorie, care pe aceleasi zone chic era sa fie prinsi pe ultimul drum de autoturisme, probabil conduse tot de Clan...

Aceste ganduri o bulversau si in final nimic nu mai avea sens...

Nimerise intr-o alta jungla; iar aceasta revelatie ii confirma ceea ce simtea deja de ceva timp: ii era dor de iarba de acasa, de ocheadele date de leoaica, de sprinturile de dimineata impreuna cu gazela, de pranzul copios impreuna cu girafa, de cate si mai cate lucruri pe care nu le-ar fi dat pentru toate linghispirurile din lume.

Fiecare cu ce-l doare...

Nu pretind ca as fi un guru al tehnologiei, dar sa ma ierte Dumnezeu daca inteleg consumatorii din ziua de azi...

La un moment dat cautam pe internet opinii, statistici, preturi pentru diverse modele de aparate foto digitale, cand pe un anume magazin online (american, de mentionat) optiunile de filtrare a rezultatelor erau: dupa megapixeli, zoom, pret si... culoarea aparatului...
Ce om in deplinatatea facultatilor mintale are drept criteriu principal de selectie a unui aparat, culoarea acestuia?!?

Azi, discutie pe seama brand-urilor de telefoane mobile: ..."eu tot Nokia mi-as lua, ca uite... telefonul asta a ajuns si prin apa si am dat cu el pe jos de nenumarate ori si tot merge..."
Aici nu ma hazardez in comentarii de genul 'lipsesc niste instructiuni din manualul telefonului: 1. a se scoate din slip la intrarea in mare 2. a nu se folosi la batut cuie" ca nu are niciun sens. E de ajuns sa spun ca fiecare stie de ce e in stare si la ce caracteristici sa se uite cand isi alege un telefon.

Nu judec directiile de mai sus, pentru ca in general reusim fiecare dintre noi sa gasim in mintea noastra o justificare a comportamentului ce pare absurd pentru cei din jur.
Mie mi se pare ciudat sa iti asortezi aparatul cu garderoba, dar pe de alta parte s-au dus vremurile cand Ford isi oferea produsul in orice culoare cerea clientul, atata vreme cat acesta era culoarea neagra.
Iar gusturile mele in materie de telefonie mobila chiar sunt departe de a fi un standard... asa ca, fiecare cu ce-l doare...

Screwed up

De mai bine de doua saptamani, incerc sa imi inabusesc rasul de fiecare data cand vad o femeie insarcinata.

Nu am nimic cu saracele femei, Doamne fereste! Chiar dimpotriva, le admir (poate si compatimesc) pentru pasul pe care au hotarat sa il faca.

Dar tot mail-ul e de vina. Am primit intr-o zi urmatoarea maxima:

Success is like being pregnant: Everybody congratulates you, but nobody knows how many times you were screwed in the process.

A fost suficient ca sa raman cu zambetul pe buze. De fiecare data :-)

Pestisorul Duracell!

La cererea publicului, cel mai energic, colorat si simpatic locuitor al Acvariului din Tulcea...




Desi unii l-ar vedea luand locul Iepurasului in spoturile Duracell, acest mic Pestisor e doar unul dintre aceia care au descoperit efectele cofeinei:o baita calda intr-o ceasca de cafea il tine in priza toata ziua... si seara... si noaptea si chiar si a doua zi... De fapt, ii da vigoare pentru intreaga saptamana!

Radem noi radem, dar adevarul este ca micutul pur si simplu nu isi gaseste locul in lumea aceasta.
Este un geniu neinteles al speciei sale, si oricat s-ar lupta cu soarta, nu va fi niciodata un colibri liber sa zburde pe cerul liber, nici un mustang dezlantuit sa cutreiere muntii si cu atat mai putin o gazela zburdalnica in savana africana.

Dar de aia, poate sa viseze, nu?

Am fost la cumparaturi

Imi mieuna cainele de foame, si m-am gandit sa merg la hipermarket sa ii iau ceva de-ale gurii / botului, ca sa fiu politically correct.

Si pentru ca il iubesc asa de tare, evident ca aleg tot ce e mai bun pentru animalul meu:


Poate ca nu gustati gluma, dar eram suficient de odihnit si ametit dupa o zi tampita de luni pentru a ma amuza dintr-un lucru cat se poate de trivial si copilaresc.

Ok, ok, vad eu prea multe, am o minte bolnava, sunt prea chitibusar etc. Dar era greu sa mai scape o litera pe acolo? Dar, deh, foamea e mare. Si pana la urma ce mai conteaza din ce e facuta, carnita sa fie :-)))

Articol porno

Ziarele, si nu numai, sunt de-a dreptul penibile de cat de porno sunt in expunerea personajelor.
Zilnic ma invadeaza familia Porno din toata media, si deja ma lasa rece orice referire la membrii acesteia.

Eleva Porno, Profesoara Porno, Popa Porno, Piticul Porno... si multi altii de care nici nu cred ca am aflat ca pornalesc fara nicio jena si despre care chiar nu sunt curios.

Sugerez insa si alte variante la fel de realiste: Tamplarul Porno, Femeia de serviciu Porno, Vanzatorul de lebenite Porno sau chiar mai intrigante: Clovnul Porno, Vidanjorul Porno sau Cioclul Porno.

Si de ce sa ne oprim aici? Nu doar persoanele se pot mandri cu apelativul acesta.
Eu scriu porno pe blogul porno intr-o seara porno, gandindu-ma cati cititori porno se vor minuna de cate ori apare cuvantul porno intr-o singura propozitie care desi prin esenta nu e porno, e invadata de pornosaguri.

Probabil ca sunt destui care imi impartasesc opinia porno, dar in acelasi timp tirajele porno sunt mult prea graitoare. Ma scuzati, porno!

Speechless

Ma duc la un anume magazin...
Eu - clientul nehotarat, care nu stie exact ce cauta, dar cauta ceva
Ea - vanzatoarea perfecta, plina de rabdare in incercarea de a gasi nevoia si a o acoperi inspre satisfactia clientului.

catre sfarsit...

Eu: Va multumesc! Mi-ati fost de foarte mare ajutor. Dar, spuneti-mi ceva... asa multa rabdare aveti cu toata lumea care vine in magazin?
Ea: Pai bineinteles. Dar ce credeati? Ca sarmul dvs. e de vina?!?
Eu: ?!?

Popcorn si celulare

Primesc de la o vreme o groaza de mailuri cu bancuri si banculete, glume si glumite, filme si filmulete, prezentari si diminutivul de la prezentari s.a.m.d.

Saptamana aceasta am primit filmuletul de mai jos:



Si ce credeti voi ca s-a intamplat azi, pe la sfarsitul programului?
Pai: s-au luat 4 boabe de popcorn, 6 celulare si 8 curiosi si s-a purces dupa exemplul din filmulet.

Rezultatul? Pai...
2. am bagat punga la microunde ca ni se facuse pofta
1. am inceput sa radem unii de altii cat suntem de creduli.
0. Nimic. Zero. Nada. Niente.

Ce sa-i faci... in 9-10 ore de munca mai e nevoie de ceva de genul ca sa nu o luam razna.
Posibil sa mai urmeze Mentos-ul in sticla de Cola si altele pe aceeasi tema.

Compliment

EU: Vai, mersi frumos, esti de zahar! (zisei eu foarte serios)

EA: Da? Unde? (zise ea, amintindu-si ca mancase capsuni cu zahar)

EU: :-))))

EA: :">

Ce marsav sunt ca spun mai departe.

Piata de cai

Ma gandeam azi la un moment dat ca, daca as avea 22.000 euro, nu as merge in piata sa imi iau un Mustang second-hand:

Pe langa faptul ca in piata se vand masinile ca si caii bolnavi pe vreme de seceta, mai vine unul sa isi vanda Mustang-ul. Pacatul meu a fost ca eram parcat aproape, si tot la 2 minute auzeam cate un "Moooaaaaammmaaaaa, ce tarrreeeeeeee fratteeeee", "ba vere, asta e de tine, ma!", "ce masina bengoasa si-a tras nebunu asta"... iar din partea unui copil, un simpatic "tati, tati, uite un Ferrari albastru!"

In fine, a fost intr-un fel destul de amuzant. Cam toata lumea isi traia poate pentru o secunda fantezia de a evada in lumea mare intr-un Mustang nervos si infomentat de viteza, cu muzica data la maxim si fara grija zilei de maine. Bineinteles ca pe nimeni nu interesa masina in mod serios, dar se adunase lumea in jur ca la circ... daca omul ar fi vandut bilete privitorilor, sigur aduna bani de avans pentru urmatorul magnet de gagici/gagii/copii/batrani.

Dar pana la urma, ce e cu atatea prejudecati din partea mea? Ca imediat ma aflu acuzat de invidie... da, vezi sa nu... la cat ii de ieftina benzina, un Mustang mi-ar mai lipsi din fata casei!
Poate cand m-o-nfia Patriciu!

Concurs

Concurs, mare concurs, mare!


Pe scurt: m-am gandit si m-am razgandit si in final m-am facut cu un catel! Iar acum, sunt in pana de idei, si ca sa ies din impas am zis asa:

Decat sa ma fac cu un caine pe care sa il cheme Paul, Mujdei sau Piscotel, mai bine sa apelez la ajutorul, nu total dezinteresat, al opiniei publice.

Si pentru ca stoarcerea de creier sa nu fie in zadar, castigatorul va primi o pizza (sa zicem, quattro stagioni amestecata cu porumb) si recunostinta vesnica a unui suflet nevinovat.

Asadar astept propuneri care sa imi placa mie, dar mai ales lui NoNy (a.k.a. NoName, pe moment)... deci lucrurile sunt cat se poate de subiective, ambigue si neclare, dar asta e... e concursul meu. Cand o fi al vostru sa ii faceti voi regulile.

So, let the games begin!

Consolare

O vorba de duh, care sa ne consoleze, chiar daca acum s-a cam terminat caldura:

It really is hotter in hell!

Asa ca, sa nu ne mai plangem atat, si sa ne bucuram de ultimele zile care ne amintesc de vara. Ca maine poimaine ne vom plange de ploile de toamna si de frigul care ne paste.

Ce mai urmeaza?

Deci sa va povestesc faza:

Eram azi in birou la sefa si discutam neste chestii, neste lucruri despre clientii prezenti si potentiali. In fine, firul mi s-a cam rupt in mijlocul discutiei deoarece pe fundal a inceput sa mearga urmatoarea melodie de la InfoPro:



Pe cuvant ca nu ma mai puteam concentra la nimic. Era ca un drog, prima oara fiind, voiam sa aud tot, sa nu pierd niciun detaliu, ba chiar sa identific solistul...
In fine, o panarama de melodie.
Dar sincer, dupa cate stiri, episoade oteviste si comentarii in presa, nu ma mir ca ajuns sa iasa si o melodie. Oare ce ar mai putea intregi mixul de comunicare cu nume de cod "Elodia"?