De vreo 2 saptamani, vad la Micutze Aberatii un titlu de articol destul de ciudat, atat de ciudat incat nestiind despre ce e vorba, nici nu m-a atras... (poate si pentru ca am cam respins/ignorat total blogosfera)
Dar acesta a fost doar primul impuls.
Mai apoi a urmat o perioada in care imi dadeam cu presupusul ce poate sa fie, la ce s-o fi referind, si cat de interesant ar putea fi subiectul... dar din nou, destul de superficial si fara a intra sa vad despre ce e vorba...
Intr-un final, am facut si pasul inevitabil de a-mi satisface curiozitatea... si mi-am satisfacut-o cu varf si indesat, cand m-am pus sa citesc din scoarta-n scoarta romanul-fabula al lui Michael Ende.
Istorioara lui Momo, fetita care le-a redat oamenilor timpul furat, e o poveste ce poate fi savurata nemaipomenit de bine de o inima tanara, dar inteleasa mai degraba de un suflet mai matur.
Imaginile vii, subintelesurile destul de evidente si bogatia detaliilor te transpun intr-o lume surprinzator de familiara si universal valabila. Primul rand te fura si nu iti da drumul decat la cuvantul Fine, lasandu-te cu un zambet pe buze, cu un sentiment de multumire si cu senzatia ca timpul alocat lecturarii acestei lucrari nu a fost pierdut.
Dupa cum spunea si Liuba, cartea o puteti gasi integral online pe http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini.
Pacat ca nu am descoperit-o mai demult!
Si uite asa ii zicem bun venit lui Florin, care ne va incanta cu o bucatica de Japonia si sper ca nu se va zgarci in poze, impresii si povesti din Japan.
Am vazut ca si romanashul se mai exprima pe aici, cat se poate de filosofic, dar nu i-o iau in nume de rau, cunosc cum e sa te intinzi si pe alte bloguri :-)).
Am descoperit un blog penal de-a dreptul. Asa de penal ca te bubuie.
Deci e ca un accident... stii ca nu e de bine, dar de-aia nu te poti abtine sa nu privesti... si vreo 10 pagini am rasfoit din el, si in final am zis ca e suficient. Iar comentariile... sunt chiar excelente. Nota 10* de la mine.
Atata kitch si pitzipoance nu cred ca am mai vazut de mult. Drept e ca nu prea am treaba pe hi5 decat cu prietenii mei, nu ma leg de lume asa sa ma aflu in treaba. Dar fetele astea sunt 'something else'.
Am iesit un pic acuma seara, la terasa de pe bloc, cum zicea cineva, si pot sa spun ca am vazut un rezumat la ceea ce se vede pe blogul cu pricina.
A, pe langa pitzipoance, am mai vazut si o groaza de pitziponci... gelati, ariciati, pensati, epilati din cap pana-n picioare... a genuine freak show.
Acuma, sincer... ori am imbatranit si n-am mai iesit de mult din casa, ori se duce naibii tanara generatie. Prima varianta ar fi optimista in cazul acesta.
In fine, vizitati un pic blogul cu pitzipoance sa vedeti ca Brucan a gresit cu estimarea lui... mai avem muuult pana sa ajungem la civilizatie.
