A trecut mai bine de un an, am avut peste 4.000 de vizitatori, in jur de 5.000 de vizite, peste 200 de subiecte, cateva zeci de comentarii si sute de poze.
Am scris o groaza de chestii, dar inca nu am manifestat un mic regret...
Nu am reusit sa corup pe nimeni sa treaca de partea aceasta a blogarelii, desi cunosc cateva persoane care chiar ar avea ceva interesant de spus.
Adevarul e ca oricine ar putea scrie cateva randuri, sa-si impartaseasca idei, pareri si sentimente, dar depinde de fiecare daca e dispus sa se expuna sau nu, chiar si sub protectia anonimatului.
Totusi, ma simt bine ca azi, spre deosebire de multe alte dati, am avut parte de cateva comentarii care imi demonstreaza ca lumea multa, putina, asa cum e, intra cu interes si desi o arata mai rar, chiar cugeta un pic la ce am scris eu.
In final, nu neg ca la un moment dat am simtit ca e o pierdere de timp, dar simt ca imi face mai mult bine decat rau sa imi astern ideile in scris, chiar sacrificand un pic din timpul meu liber.
... asa zicea o cautare de pe Google care si-a avut finalitatea pe aici. Si probabil ca nici nu a gasit prea multe respectivul.
Totusi, cine stie ce cauta, intr-un final mai si gaseste. Iar pe mine pare-se ca ma gaseste lumea cel mai usor dupa un simplu "andiadi" pe mai sus amintitul motor de cautare.
In rest, mai sunt multumit de faptul ca lumea cauta impresii despre Canon-ul meu, si ajunge sa imi citeasca parerea. Si ca sa mai lamuresc o data situatia... A720IS face toti banii, dar probabil ca exista alternative mai bune dupa 6 luni de existenta.
Si acum, ca sa fac un pic de bascalie de cei care au incredere in puterea nemarginita a Sfantului Net, am sa raspund la cateva intrebari google-uite care chiar nu si-au gasit rezolvarea pe aici. Dar daca nu s-au lamurit de altundeva, incerc sa imi dau silinta...
"semnificatia cuvantului boloboc"... semnificatia astrala, universala, fizica, general acceptata a bolobocului este "chestia aia de seamana cu un liniar, cu bula de aer, de te ajuta sa scoti linii drepte in lipsa de alt reper". Sau cum ar numi-o unii mesteri, "chestia aia incomoda care imi tine mainile ocupate si nu-mi pot face treaba."
"cum sa te imbraci la o inmormantare"... hmm, nu stiu ce sa zic, asta e dificila. Ce ne-am face fara internet in ziua de azi? Cum am putea rezolva astfel de probleme existentiale? Acuma, serios?!?
"vreau sa fiu inalta, ce sa fac?"... Pai am mai multe sfaturi practice.
1. Se iau doi prieteni. Unul te trage de maini, celalalt de picioare, in directii opuse, pana se obtine rezultatul dorit.
2. Se cauta un suport de inaltare, ca de ex: pantofi cu toc, fraier sa te poarte in brate, scara mobila etc.
3. In functie de cat de mult iti dai silinta, poti sa castigi intre 5 si 40cm printr-o simpla tapare a parului.
4. Il iei pe Guliver de mana si plecati impreuna in Tara Piticilor, sa vezi atunci inaltime.
Despre "miezul iernei" si "povestea prostului" nu pot sa banuiesc decat ca e acea perioada a anului cand se studiaza minunatele scrieri la scoala, si elevul eminent e in cautare de referate... ghinion!
Si acestea au fost doar cateva din cele care "merita" a fi mentionate. Ce sa zic eu? Tineti-o tot asa!
Apropo de nimic...
Scriam acum cateva luni, de dragul de a-mi experimenta scrisul si a gasi un stil care sa ma caracterizeze, intr-un mod destul de greoi, trecand de la un subiect la altul, oarecum logic dar rapid. La auzul unor critici, indreptatite chiar, am recunoscut ca fortam putin nota doar pentru a comprima mai multe subiecte intr-un singur articol.
Mai tarziu am observat ca ma prinde mai mult o exprimare un pic ironica si mai dupa deget asa, ca sa inteleaga lumea ce o vrea si eventual sa ia nastere niste discutii care sa clarifice echivocul dorit, lipsa de detaliu, obscuritatea in exprimare. Nu am reusit, dar de-aia nu simt nevoia sa imi schimb stilul.
Mai voiam la un moment dat sa alternez cate un text in italiana/engleza asa de exercitiu... a cam disparut si ideea asta. Desi, parca, la cerintele cuiva care nu vorbeste romana, ma gandeam sa mai pornesc un blog paralel usor mai international in exprimare. Nu am zis inca nici da nici ba.
Ca in ultimele doua-trei saptamani puteam sa scriu mai mult... asta e mai mult decat evident. Ca din pacate nu am simtit nevoia sa o fac... ma cam dezamageste. Adevarul e ca pana la urma anumite lucruri ajung sa fie scrise, altele nu. Poate e un fel de autocenzura, un pitic ce lasa un pic bariera jos cand nu primeste ceva in schimb.
Oricum, blogul merge mai departe, ca pitici sunt destui care vor sa faca pe exhibitionistii.
Am intrat azi pe la Marcel, sa vad el cu ce se mai lauda. Ca saptamana trecuta m-a dat gata cu un articol luuuung despre regina Ana, dar acum ma tare bucur ca a disparut :))
Anyway, am observat, pentru a "n-a mia oara" o incercare disperata a romanashului de a strange comentarii.
Imi permit sa il citez:
"In acest blog personal ca sa scrii comentarii trebuie sa faci anumite chestii care la inceput te vor enerva dar mai apoi iti vor face placere.
Primul pas : click pe titlul post-ului la care vrei sa scrii comentarii
Al doilea : Click pe "Post A Comment"
Al treilea : Da-i nainte cu scrisu!"
Da, ok, daca era sa ma iau dupa comentarii, ma opream de muuult din scris.
Avand in vedere ca sunt bloguri care pur si simplu nu ma incita sa dau un comment, nu pot sa cert lumea care intra pe aici pentru ca nu scrie o parere.
Asta e. Totusi, am o intrebare la care evident ca nu imi va raspunde nimeni. Daca nu incita, atunci de ce mai vine omul si a doua oara?
Sa vada ce am mai debitat? Sa isi formeze o parere? Sa ma studieze? Pai pana la urma, nefiind continuari la ce am scris, nu am cum sa imi expun in totalitate parerea. Totul ramane la stadiu de schita, subiect de prezentat intr-o carte viitoare... Pe care oricum nu o va cumpara nimeni, si va fi lectura obligatorie in scoli :))))
