Cand e vorba de cheltuitul banilor in ultimul timp, ma raportez la un set de prioritati care mi se par mie de bun simt, oportune, si, de ce nu, chiar durabile. (mi se par nu echivaleaza cu ca chiar sunt)

Stiti care e cea mai mare tzeapa? Comoditatea!
Sa ma explic, scurt de tot.
In iarna m-am gandit ce afacere buna ar fi sa imi schimb abonamentul Portocaliu din acel antic Free cu 180 minute intre 20.00-08.00 si in weekend si cu 3 numere favorite si alte cateva neajunsuri, in ceva cu minute nationale.
Zis si facut! Acum imi raman neutilizate aproape lunar atatea minute cate aveam inainte in abonament.
In fine, la modificare, s-a gandit cineva (foarte inteligent as putea spune, dar ma abtin) de la Portocala sa dea clientilor abonament la internet mobil de 1-2 eur, cu posibilitatea de dezactivare dupa prima luna.
Si de atunci a trecut o luna, au trecut doua, chiar trei si in final si patru pana am reusit sa fac dezactivarea optiunii care, cu TVA, ma costa lunar in jur de 15-20RON.
Acuma, adevarul e ca 3 euro lunar nu sunt o durere pentru ceva de care ai nevoie, dar pentru ceva inutil sunt criminali.
Si asa, in cateva luni am platit aproape 100RON pe ceva de care nu aveam nevoie. Eu stau insa si ma gandesc: cati ca mine? Cati bani au intrat prin acest procedeu in conturile Portocalei? Si ce bonus a primit popandaul care a nascocit chestia asta?
Ideea in sine o fi fost la origini nevinovata, dar coroborat cu comoditatea noastra fara margini, duce la efecte de-a dreptul parsive, ca sa nu spun perverse. Dar ia, ca am zis-o.
La fel de adevarat e ca daca ma durea cu adevarat, nu asteptam atata timp sa treaca pana sa renunt la optiune, dar nici nu am cautat-o cu lumanarea. Eu voiam doar o felie mai dulce de Portocala.
Acum 4 ani (deja a trecut atata vreme?!? OMG, nu mai zic nimic) am plecat peste vara in State.
Ca sa fie departarea mai suportabila, le-am facut alor mei un cont de Gmail, altul de Yahoo, le-am aratat tainele Messengerului si le-am incredintat calculatorul.
Dupa 3 luni, sursa infinita de informatie aflata la dispozitia oricui, oricand, i-a creat mamei dependenta. O boala moderna, din aceeasi categorie cu stress-ul, cu care ne mandrim fara modestie, cu totii.
Prin aceste mijloace moderne, in timp, mama s-a documentat despre cresterea trandafirilor, simptomele diverselor boli si mijloacele de tratament, sau cele mai noi reglementari in materie de contabilitate bugetara.
Nu va mai povestesc faptul ca Crisana, Formula As si Jurnalul bihorean nu mai prezinta niciun interes... in forma lor fizica, ele fiind accesate in mod regulat on-line.
Partea frumoasa, este ca orice situatie evolueaza si s-a trecut la pasul urmator... interactivitatea.
Asa a ajuns Mama sa se lanseze in discutii aprinse on-line pe marginea unor articole mai sensibile de pe bihon. Iar pentru ca viata ne pune si in astfel de ipostaze, chiar si un banal necrolog a ajuns sa fie postat pe net.
In fine, nu retin cu exactitate, dar poate sa fie si un an de cand Mama ma mai si citeste (in taina) cu regularitate. Cand de la serviciu in tocanita matinala de gazete, cand seara in momentele de surfing relaxat.
Eu ma gandesc asa (si sper sa nu gresesc)... pana acum nu m-a afectat cu absolut nimic, de cenzurat nu m-am cenzurat, de dezvaluit n-am dezvaluit nimic ce era de ascuns.
Prin urmare, nu imi ramane decat sa o felicit pentru perseverenta, indemanare si deschidere, urandu-i, macar acum, bun venit in blogosfera, cu promisiunea ca ii voi face si ei un blog cat de curand!
O singura observatie: daca tot ma citesti, mai scapa si tu cate un comentariu, ca stiu cat de mult te mananca degetelele. :-))
In loc de concluzie, va intreb: Cati dintre voi va puteti mandri cu o mama atat de emancipata?
Si iata ca am revenit!
Probabil ca putina lume a remarcat disparitia 'ex-ului blog' dar, dupa cum spuneam in stanga si-n dreapta, am simtit nevoia de ceva timp sa fac un mic rebranding.
Am incercat cu 'trademark-ul' precedent ceva, dar nu a fost chiar suficient si in final am ajuns in situatia de fata... new look, new name, same shit, sau pe romaneste aceeasi Marie dar cu alta palarie, si care vrea sa i se spuna Gianina.
Prin urmare, nici Maria aceasta, sau Gianina, pe numele ei de scena, nu va aparea nici mai des si nici mai consistent. E o chestie doar de ochii lumii, sa se simta ea bine cu ea insasi. :-))
"Nu am facut-o pentru public, ci ca sa ma simt eu bine in pielea mea", a declarat ea entuziasmata unei surse care isi pastreaza anonimatul...
A mai fost si un mic factor obsesiv care a contribuit la schimbarea cu totului, chiar si a adresei, dar nu voi da mai multe detalii, ca sa nu ajung de unde am pornit.
In fine, e varianta cea mai buna, cea mai pasnica si cea mai favorabila inspiratiei.
Prin urmare, deocamdata cei interesati de aiurelile mele blogger-istice ma gasesc aici, in asteptarea Vizei din titlu.


