N-am eu mari inclinatii sportive, dupa cum stie lumea, si dupa cum m-am mai laudat pe-aici in trecut, dar...
Kimi e campion mondial, Forza Ferrari!!!!
Uuu, ce fain, dupa doua sezoane in care din pacate nu m-am putut bucura de un Schumi campion, am ajuns sa mi se faca din nou pielea de gaina, sa stau nemiscat, fara rasuflare in asteptarea steagului alb/negru.
Ok, nu condamn pe cine nu ma intelege, si ma intreaba cum de pot urmari 22 de masini mergand pe un circuit inchis timp de o ora jumate, cand eu oricum nu ma pot concentra sa urmaresc 22 de oameni fugind dupa o minge in acelasi interval de timp.
Fiecare cu ce-l doare.
Eu insa, de cand ma stiu, sunt fan Ferrari. De pe vremea cand cursele F1 erau transmise de ProTv, si Schumi isi castiga primele curse alaturi de Scuderie.
Am mai fost tentat de "partea intunecata" de cateva ori, dar mi-a trecut cand am realizat gravitatea gandurilor mele. Cum sa imi tradez iubirea, dupa atata timp... adica, pacat de sentimentele investite, atatea momente de pasiune traite impreuna, atatea clipe de bucurie si de tristete care n-au facut decat sa ne apropie si mai mult.
Si uite ca, din nou, fidelitatea mi-a fost rasplatita cu varf si indesat. Ok, titlul mondial la constructori a fost castigat "la masa verde" dar titlul lui Kimi e sfant si de netagaduit.
A fost un sezon interesant, cu putine momente de relaxare, care a mentinut interesul privitorilor pana in ultimul moment... si nu stiu ce ma fac 5 luni de zile!!! Pana anul viitor in martie.
Da, voi suferi in taina, dar voi astepta cu nerabdare momentul fierbinte al regasirii, fiindca stiu ca va fi la fel de dulce ca un pepene copt savurat intr-o zi caniculara de vara, la fel de intens ca si culoarea cerului dupa o ploaie de primavara si cel putin la fel de linistitor ca somnul de duminica dimineata.
Pana atunci Forza Kimi, Forza Ferrari! Astept, cu nerabdarea si curiozitatea unui copil inainte de Craciun, sezonul urmator.
