Sa incepem cu inceputul si mai intai sa lamurim conceptul de SFARSIT, intrucat pare-se ca forma sa articulata din sintagma distrage atentia de la esenta notiunii in sine si creeaza confuzii intre mici si mari. Poate fi de vina si alaturarea cuvantului "lume", a carei nemarginire contrasteaza cu ideea unei finalitati, producand erori de calcul in schemele logice ale cerebelului. Motivele nu sunt tocmai clare, insa cert e ca parca ar fi un nou referendum... nu e prea clar cine cu ce voteaza.
Pentru cei mai optimisti... sfarsitul echivaleaza cu un inceput. Puteti sa verificati si in dictionar, daca nu ma credeti, insa cele doua cuvinte sunt si vor fi mereu an-to-ni-me. Prin urmare, lumina se stinge pentru toata lumea. Fara drept de apel.
Inteleg speranta izvorata din filmele hollywoodiene cu scenarii apocaliptice in care Sfarsitul Lumii se sperie de Chuck Norris pana se transforma intr-un Inceput al lumii... dar e un optimism ce are simptome maladive, halucinante si inabuse orice porniri realiste de genul impacarii cu viata pe care ai avut-o si cu cei dragi care nu urmaresc acelasi tip de filme.
Pentru cei mai relaxati... nu vreau sa va dezamagesc, dar sfarsitul nu e un time-out pe care LUMEA il cere pentru ca s-a obosit sa ne poarte in spate de atatea milenii urmand ca, dupa un pic de intuneric, activitatea sa se reia ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Prin urmare, agitatia inutila de a ne face provizii de lumanari / conserve / apa potabila care sa ne tina in cele 3 zile preconizate de pauza, chiar nu isi are sensul deoarece nu se apasa butonul de reset, ci butonul de shutdown.
Mai sunt apoi cei mai credinciosi care se uita cu nepasare la agitatia din jur, purtand in minte randurile citite despre Cei Patru Calareti ai Apocalipsei pe care cu teama si siguranta ii asteapta... dar acestia nu par a fi anuntati pe a 356-a zi a acestui an intrucat sunt multe semne care inca nu s-au aratat si de care strabunicii mayasi chiar nu citisera inaintea erei noastre cand si-au conceput limitatul calendar.
In fine, parerea mea e ca "sfarsitul lumii" poate fi inteles cel mai bine de oamenii perfectionisti si ambitiosi care nu cred in jumatati de masura si pentru care sfarsitul e sfarsit, nu joaca de copil, chiar daca asta inseamna sa contribuie la realizarea lui ca sa nu ramana nimic "in pending".
Lasand gluma la o parte, imi pare ca actualul sfarsit al lumii e doar o creatie nu foarte elaborata pentru a stimula consumul intr-o perioada de recesiune economica si s-ar putea sa il adoptam si la anul in caz ca trendul economiei nu se inscrie pe o panta ascendenta.
Revenind la spiritul de gluma, tin sa urez tuturor un Sfarsit al Lumii cat mai placut si sa ne auzim sanatosi in Ajun de Craciun cand, in loc sa reflectam la esenta Sarbatorii, vom face schimb de impresii legate de cadourile pitite sub brad
Showing posts with label sarbatori. Show all posts
Showing posts with label sarbatori. Show all posts
LA MULTI ANI 2009!
Urarile mele sunt cam asa:
Sa aveti parte de un an cat se poate de interesant, cu bune, cu rele, cum 'o fi, ca monotonia strica! (Daca ar fi dupa mine, sa fie mai multe bune decat rele, dar universul are tendinta sa le echilibreze).
Sa aveti parte de surprize frumoase si impliniri peste asteptari.
(Zic eu, tinte realiste pentru ca depasirea lor sa fie cu atat mai palpitanta).
Sa nu va pierdeti curajul sa visati, memoria sa va amintiti ce ati visat (?!?) si hotararea de a urmari acele vise pana la capatul lumii si inapoi.
Sa fiti inconjurati de oameni care va merita!
Si in final, o fi sunand a cliseu, dar va doresc sa aveti sanatate din plin, ca e mai buna decat toate.
LA MULTI ANI!!!
Comportament ciudat: sa citesc un articol pe iqads despre mersul cu bicicleta, si apoi sa ma gandesc serios sa umblu mai putin cu masina.
Comportament bizar: sa cochetez cu ideea unui brad artificial pentru a nu contribui la defrisarile din perioada sarbatorilor.
Comportament normal: sa ma plimb cu masina prin tot orasul (piata, Real, Selgros, Praktiker, calea Santandreiului) pana gasesc bradul natural care sa ma satisfaca din toate punctele de vedere.
Si asa, intr-o clipa, mi-am pus la punct constiinta hipersensibila din perioada sarbatorilor care mai ca nu m-a impins sa merg pe jos sa imi iau un nenorocit de brad de plastic.
Se poate totusi sa fi exagerat cu bradul, atat ca pret cat si ca marime, asa un pic. Si asta dintr-o nevoie de compensare a anului trecut cand, datorita circumstantelor, am avut un Craciun frumos, dar incomplet prin lipsa unui brad imens care sa umple casa cu parfumul sau linistitor.
Asadar, ma declar vinovat pentru acest comportament irational, dar am facut-o in deplinatatea facultatilor mintale si nu simt nici un strop de regret.
Poa' sa apara Greenpeace-ul, puhoaie de demonstranti, reprezentantii drepturilor brazilor, ca nu imi iau brad artificial pentru nimic in lume.
E de-ajuns ca facem atatea compromisuri cu produse artificiale intr-o epoca a consumului de masa, o bucurie sa am si eu, sa simt ca traiesc, ca nu mi-am pierdut spiritul de copil, sa stiu ca Mosul nu va fi dezamagit cand trece pe la mine sa lase cadourile.
Trebuia sa aiba un mesaj articolul acesta nu? Salvati balenele, lasati brazii in pace!
... Scrisoare din trecut...
"(...)Melancolia e brusc si inopinat curmata de o fericire linistita. E fericirea dinainte de sarbatori.
Imi spunea cineva ca e nevoie de mult mai mult ca sa fii fericit, dar eu, optimist din fire, contrazic aceasta afirmatie.
Mi se pare nemaipomenit sa poti gasi fericirea in lucrurile marunte din preajma sarbatorilor. Un pom luminat, un cadou luat cu drag sau o melodie cunoscuta de Craciun imi pot insenina oricand ziua.
Chiar daca e doar un moment, e de ajuns sa imi aminteasca faptul ca sunt fericit. Nu am dreptul sa ma plang de nimic. Am de toate, si tot ce am imi este de ajuns: familie, prieteni si sanatate. Restul sunt doar accesorii, care imi aduc un plus de multumire, dar nu sunt absolut necesare.
Am tot ce-mi trebuie si sunt fericit.
Poate ma trece un sentiment, un vag regret ca nu sunt acasa. Dar este o experienta prin care trebuie sa trec. Din nou, nici nu vreau si nici nu am dreptul sa ma plang, deoarece este alegerea mea. Si un lucru stiu sigur la 22 de ani: regretul nu are nici un rost.
Alegerile te duc spre alte optiuni, care la randul lor te trimit spre o ramificatie infinita de drumuri (...)
Vor mai fi in viitor si alte Craciunuri cu brazi minunati ca cel de anul trecut, cu cozonaci cu cacao si stafide facuti de bunica, cu frigul din sufragerie, oboseala din ajun, cearta de sarbatori.
Dulci si amare, reci si calde sunt amintirile de sarbatori. (...)"
