Criza, mon cher!

Intr-un moment de plictiseala, acum cateva saptamani, am aruncat un ochi mai atent peste facturile ce asteptau ziua de salariu. Si am descoperit acolo, negru pe alb faptul ca nu ma stimuleaza defel furnizorii diferitelor servicii sa imi platesc datoriile la timp (cum o faceam pana nu demult).


Unul dintre ei stabileste limita la 15 zile de la primirea facturii (nu stiu exact cum apreciaza ei momentul in care ajunge la mine), altul are trecuta o data scadenta cu o perioada de pana la 30 de zile in care nu se calculeaza penalitati iar altul ma asteapta lejer pana la sfarsitul lunii, ceea ce de fapt imi si convine.

Din punct de vedere al consumatorului, e ok faptul ca nu mi se da in cap din prima zi de restanta, dar ma mir ca nu s-au gandit sa ofere ceva beneficii sau reduceri pentru plata in avans a datoriei. Daca tot e criza de lichiditate...
Pentru ca sincer, nu simt nicio obligatie/presiune/interes ca sa le dau fuguta niste bani pe care la randul lor i-ar vedea ca un credit-furnizor fara dobanda.

Asadar am intrat in hora crizei si m-am molipsit de la firme in ceea ce priveste comportamentul de plata... "am, dar de ce sa ma arat ca am?!?"

Exista in schimb un anume furnizor de telefonie mobila care insista sa imi aminteasca macar o data pe saptamana ca mi s-a emis factura si imi vine sa i-o platesc doar sa nu ma mai sacaie ca o soacra. Dar ma calmez, ca doar nu ma arde mesajul si astept scadenta. Mie oricum nu imi iese nimic la plata in avans, iar linistea sufleteasca nu acopera costul suplimentar.

Romania, te iubesc...

... Asa vrajesc politicienii tara, cu vorbe dulci si duioase menite sa o faca sa le cada in mreje. Si cand pare ca totul merge asa cum trebuie, o violeaza!


Romania, fata mare, s-a lasat de nenumarate ori sedusa si violata, iar acum culege roadele naivitatii sale: e crizata ca o femeie insarcinata cu nevoi. Iar tara cat e de mare, are nevoi pe masura.

Totusi, eu un lucru nu am inteles niciodata... de ce ne e asa de greu sa ne uitam peste gard in gradina vecinului care, desi are femeie la fel de crizata, reuseste sa stranga avere si sa mearga mai departe.

O varianta ar fi ca romanul e creativ nevoie mare, spirit latin si original. Si atunci, cum sa-l copieze pe altul? Mai bine descopera pe rand focul, roata si gaura la macaroana decat sa le ia de-a gata si sa isi canalizeze efortul spre lucruri noi.

Adevarul e ca focul nostru trebuie sa arda mai tare, roata sa fie mai rotunda iar macaroana mai gaurita. Ca altfel nu merita facute.

Insa la fel de adevarat e ca desi poti sa faci strategii care doar presupui si speri ca functioneaza pentru a castiga miliardul de euro, mai sigur e sa inveti de la unul care deja l-a castigat si sa ii urmezi calea.

Cu siguranta e usor de zis, dar chiar asa de greu poate fi de aplicat?

Idiot

Am fost la film saptamana trecuta. Mai bine stateam naibii acasa!


Adevarul e ca tocmai de aceea am mers la film, ca sa nu stau acasa.

In fine, contextul care ma face sa incadrez filmul vazut la categoria "traumatizant" se intinde pe cateva luni bune (ba as zice chiar ani) de cand subiectul copii si tot ce tine de ei graviteaza in universu-mi.

In aceasta perioada, fara a fi catusi de putin interesat, am absorbit involuntar informatii legate de fertilitate, tratamente prenatale, stadiile sarcinii, problemele nou nascutilor, evolutia infantila in primii 2 ani de viata etc, fiind privat de bucuria de a le descoperi pe propria-mi piele. (sau ceva de genul)

Deocamdata incerc sa ma consolez cu acel echilibru universal care imi va permite, la momentul oportun, sa intorc "favoarea" cu detalii elaborate legate de cachita, vomita si alte reziduuri infantile care sunt cat se poate de dragalase!

In fine, contextul fiind cel de mai sus, am ajuns la filmul "Plan de rezerva"... o poveste despre ce altceva decat o femeie care ramane, ati ghicit, i n s a r c i n a t a !
Povestea putea fi cat se poate de haioasa (si chiar a fost in momentele ironice la adresa miracolului nasterii) dar avand in vedere trauma psihica cu care m-am autodiagnosticat, a fost cat se poate de inoportuna.

De plecat, puteam sa plec din momentul genericului cand am intuit despre ce e vorba, dar daca tot am dat banii, de ce sa nu stau? Nu? (ce gandire idioata!)