E o treaba veche de cand lumea si pamantul. Nu e noua, nu e fumoasa, dar e ca un elefant roz in camera, pe care toata lumea il vede dar nimeni nu zice nimic...
Totusi, mi se pare o directie absurda de gandire, si implica un butoi de ipocrizie, ori de cate ori se manifesta.
Zici pe buna dreptate ca nu mergi la inmormantarea omului pentru ca nu a fost, la randul sau, la inmormantarea bunicii tale? ---- Hai, serios? Cum se numeste asta?
Te duci la nunta unui 'prieten' doar pentru ca a fost la nunta ta, si mai si tii undeva notat cu cat a contribuit, ca sa echilibrezi balanta financiara? ---- Nu, pe bune, asa se face? Asta ce mai e?
Un cunoscut care iti stia ziua de nastere nu te suna, nu trimite sms, nu se deranjeaza nici cu un mail cu urari. Si ce te hotarasti, sa-i faci in ciuda si sa ii intorci fapta? ---- Zau asa, sa mai intreb ce e cu asta?
Batranii o practica, semn fie ca societatea cultiva complezenta, fie ca ipocrizia e o boala incurabila.
Copiii o fac, prin urmare nu e nevoie de multa experienta de viata ca sa te molipsesti.
Indiferent de varsta, intelepciunea pare sa nu afecteze rationamentul care te impinge spre aceasta reciprocitate.
O fi oare chiar asa puternica teama ca daca aceasta constrangere dispare, sentimentele sunt insuficiente pentru a strange lumea la o inmormantare, nunta sau aniversare?
Ceva nu se leaga...
30 Martie:
- incepe de prin 29.03, in functie de diversi factori, planuri si dispozitii intre orele 15.00 si 17.00.
- continua sub protectia noptii, printr-o actiune concertata a unor forte incontrolabile, de pe la 20.00 - 21.00.
- incepe, de data aceasta pe drept, la 00.00 printr-o serie de urari bine gandite si excelent tintite.
- si mai incepe o data in razele rasaritului, la ora 00.00 (s-a facut ora 01.00 cand am binevoit a colabora) a NY-ului pentru a intari impresia ca timpul chiar sta in loc.
- isi reia firul normal prin tinerea telefonului la incarcat, cat de mult posibil, pentru a face fata fluxului neobisnuit si binevenit de comunicare.
- se intinde tarziu in noapte, prin ramificatii neclare ce urmeaza a se destainui la momentul potrivit.
- in mod firesc si in 31.03 este tot 30 Martie, cel putin pana pe la orele 14.00 cand ma hotarasc sa eliberez fraiele timpului, ca sa mai las si altora ocazia sa tina de ele.
- in mod extraordinar, si in 01.04 ar mai putea fi 30 Martie, dar asta ramane de discutat si de vazut ce se poate rezolva.
Pana una, alta, la 15.15 este epicentrul zilei de 30 Martie si, macar astazi, pot sa ma declar multumit de scurgerea timpului.
----Update----
- asa cum era de asteptat, pana si ora 24.00 se incapatana sa vina, si in nehotararea ei a facilitat si mai mult dilatarea timpului.
- experienta zilei de azi a confirmat si a chiar depasit asteptarile... lasand parca ignorata in mod natural data de 31.03 si adancind si mai mult impresia de 30 Martie.
Frumusetea este ca valtoarea zilei de 30 Martie a fost chiar molipsitoare dar deloc daunatoare, ca o reverie in grup, sa zicem... iar visul e pe sfarsite.
Ora Pamantului: am avut intentia sa dau dovada de un pic de constiinta, DAR... mi s-a facut foame... si am aprins mai multe becuri, am folosit cuptorul cu microunde, am dat drumul la radio pentru ca ma plictiseam... si s-a dus spiritul civic la fel de rapid cum venit... rusine sa-mi fie!
Ora de vara: m-a cam luat prin surprindere. S-a schimbat deja de la 00.00 la calculator, si dintr-odata am simtit cum mi s-a furat o ora din viata... sunt cu o ora mai aproape de dimineata / de ziua de luni /de batranete. Deja simt tragedia diminetilor de saptamana viitoare... fara rusine insa, incepand doar de marti :-D
Ora exacta... cred ca am mai adus-o in discutie, dar situatia s-a inrautatit. Momentan, ceasul de la mobilul meu e cu 23 de minute inainte... sper ca asa ajung si eu cu 2 sau 3 minute mai repede decat ora stabilita... nu mi-e rusine, ca macar imi dau silinta, chiar daca am ajuns de rasul curcilor in sfera cronicului.
