Din te miri ce motive, am avut o revelatie in ziua marcata in calendar cu data de 26.11.2014. Bine, am avut eu mai multe, insa cea care mi-a dat un usor imbold literar e cea pe care o trec rapid in revista.
Nu as numi-o fatidica pentru a nu-i asocia conotatii negative, tinand cont ca din acest punct nu am nimic de pierdut ci, ca sa fiu sincer, totul de castigat.
Revelatia zice asa: am in jur de 30 de ani. Cu toata circumspectia, pot linistit sa afirm ca s-a auzit fluierul de la jumatatea meciului. Facand abstractie de pauza necesara amplificarii suspansului, mai este inca o repriza de jucat.
Ca sa continui cu alegoriile sportive... cartile sunt inca pe masa, zarurile au fost aruncate dar nu s-au asezat, asadar rezultatul nu e final. Astfel, indiferent de scorul de la pauza, in repriza a doua trebuie sa ma repliez si sa imi infig coarnele de berbec in adversarul numit viata.
Intermisiune pentru necunoscatori... Da, sunt un exemplar magnific de Berbec (si mandru de asta). Iar acest fapt echivaleaza cu un singur adevar absolut: indiferent de miza, joc ca sa castig, altfel ce farmec mai are?!?
Revenind la revelatie: am jucat o repriza intreaga si, cu toate ca am acumulat o serie de experiente, prieteni si informatii, daca maine arbitrul opreste jocul, se alege praful (n-am numit-o fatidica, dar "a rose by any other name..." cum zicea Will).
In fine, ca sa mai indulcesc putin descoperirea si sa ii imprim un iz de reverie... sunt la fel de bune sansele ca partida sa intre in prelungiri, insa as prefera ca in acele momente sa am satisfactia unui castig sigur si doar sa imi mai cresc, intr-un mod cat mai relaxat, avansul.
Asadar, in scopul unei mai bune documentari a celei de-a doua reprize, revin la aventura scrisului si la emotia creatiei, care mi-au invadat zilele, visele si gandurile anilor 2007-2010.
Nu ma laud ca detin adevaruri absolute: in functie de zi, scopul scrisului s-ar putea sa fie recreativ, educativ sau chiar cathartic. Tot ce vreau e sa scriu din nou.
Prin urmare, am reintrat in teren!
Sa incepem cu inceputul si mai intai sa lamurim conceptul de SFARSIT, intrucat pare-se ca forma sa articulata din sintagma distrage atentia de la esenta notiunii in sine si creeaza confuzii intre mici si mari. Poate fi de vina si alaturarea cuvantului "lume", a carei nemarginire contrasteaza cu ideea unei finalitati, producand erori de calcul in schemele logice ale cerebelului. Motivele nu sunt tocmai clare, insa cert e ca parca ar fi un nou referendum... nu e prea clar cine cu ce voteaza.
Pentru cei mai optimisti... sfarsitul echivaleaza cu un inceput. Puteti sa verificati si in dictionar, daca nu ma credeti, insa cele doua cuvinte sunt si vor fi mereu an-to-ni-me. Prin urmare, lumina se stinge pentru toata lumea. Fara drept de apel.
Inteleg speranta izvorata din filmele hollywoodiene cu scenarii apocaliptice in care Sfarsitul Lumii se sperie de Chuck Norris pana se transforma intr-un Inceput al lumii... dar e un optimism ce are simptome maladive, halucinante si inabuse orice porniri realiste de genul impacarii cu viata pe care ai avut-o si cu cei dragi care nu urmaresc acelasi tip de filme.
Pentru cei mai relaxati... nu vreau sa va dezamagesc, dar sfarsitul nu e un time-out pe care LUMEA il cere pentru ca s-a obosit sa ne poarte in spate de atatea milenii urmand ca, dupa un pic de intuneric, activitatea sa se reia ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Prin urmare, agitatia inutila de a ne face provizii de lumanari / conserve / apa potabila care sa ne tina in cele 3 zile preconizate de pauza, chiar nu isi are sensul deoarece nu se apasa butonul de reset, ci butonul de shutdown.
Mai sunt apoi cei mai credinciosi care se uita cu nepasare la agitatia din jur, purtand in minte randurile citite despre Cei Patru Calareti ai Apocalipsei pe care cu teama si siguranta ii asteapta... dar acestia nu par a fi anuntati pe a 356-a zi a acestui an intrucat sunt multe semne care inca nu s-au aratat si de care strabunicii mayasi chiar nu citisera inaintea erei noastre cand si-au conceput limitatul calendar.
In fine, parerea mea e ca "sfarsitul lumii" poate fi inteles cel mai bine de oamenii perfectionisti si ambitiosi care nu cred in jumatati de masura si pentru care sfarsitul e sfarsit, nu joaca de copil, chiar daca asta inseamna sa contribuie la realizarea lui ca sa nu ramana nimic "in pending".
Lasand gluma la o parte, imi pare ca actualul sfarsit al lumii e doar o creatie nu foarte elaborata pentru a stimula consumul intr-o perioada de recesiune economica si s-ar putea sa il adoptam si la anul in caz ca trendul economiei nu se inscrie pe o panta ascendenta.
Revenind la spiritul de gluma, tin sa urez tuturor un Sfarsit al Lumii cat mai placut si sa ne auzim sanatosi in Ajun de Craciun cand, in loc sa reflectam la esenta Sarbatorii, vom face schimb de impresii legate de cadourile pitite sub brad
Acum cateva saptamani am vazut cateva secvente dintr-un episod nou cu Scooby Doo. Nu stiu daca neaparat era nou sau faptul ca era produs in format digital i-a insuflat un aer actual, insa acest detaliu e lipsit de importanta.
Ipocrizia e un dusman puternic, tocmai de aceea e nevoie de un complex de atribute care sa ajute la strangerea dovezilor, sa le puna cap la cap si sa insufle curajul de a-si asuma responsabilitatea rezultatului.
