Ma duc la un anume magazin...
Eu - clientul nehotarat, care nu stie exact ce cauta, dar cauta ceva
Ea - vanzatoarea perfecta, plina de rabdare in incercarea de a gasi nevoia si a o acoperi inspre satisfactia clientului.
catre sfarsit...
Eu: Va multumesc! Mi-ati fost de foarte mare ajutor. Dar, spuneti-mi ceva... asa multa rabdare aveti cu toata lumea care vine in magazin?
Ea: Pai bineinteles. Dar ce credeati? Ca sarmul dvs. e de vina?!?
Eu: ?!?
Imi permit sa intru aiurea intr-un subiect pe care l-am discutat sumar acuma seara cu prietena lui Sergiu... si speram sa nu fie cu suparare pentru nimeni.
E atat de ciudat ca intr-o perioada cand nimeni nu are timp sa mai puna mana pe o carte, toata lumea se apuca sa scrie. Si anume:
O anume fiinta cu care n-am schimbat prea multe cuvinte in viata asta, scrie niste articole de-a dreptul jenante la o revista (care ca norocul se distribuie si gratuit); o alta individa am inteles ca si-a lansat o carte de proza sau poezie, chiar nu conteaza; o colega de facultate are un roman terminat dar trebuie sa ii elaboreze finalul pentru a fi acceptat de editura cu care colaboreaza.
Azi mai aflu ca o alta domnisoara din batranul Gojdu s-a pus sa scoata ceva carte pe teme dacice; in alta ordine de idei, bloguri apar ca ciupercile dupa ploaie (desi nu se pot include chiar la capitolul literatura), si cred ca as putea continua cu exemplele.
Pe de alta parte, mai apar si diverse colectii de titluri consacrate, la pachet cu anumite cotidiene. As spune ca e o initiativa de laudat (dar nu spun), daca imi aratati mie pe cineva care isi cumpara cartile acestea pentru ca stie ca le va citi cu drag.
Stiu deja exemplul a doua persoane care le cumpara din motive similare:
1. Desi are deja acasa tot ce apare, vrea sa le aiba la aceeasi dimensiune sa dea bine in biblioteca.
2. Pentru ca se muta in casa noua, vrea sa isi umple mobila cu carti noi.
Ca vor culege praful pana copii lor vor ajunge sa le studieze, ca acestia din urma le vor avea la dispozitie in format electronic iar pe acestea le vor da uitarii, ca unele dintre aceste carti nu vor fi deschise niciodata... ce mai conteaza? Important e sa fie acolo, ca da' daca...
Si uite asa cand nimanui nu-i sta gandul la lectura, ne facem provizii si scoatem carti in ideea ca poate cineva candva se va pune sa le citeasca. Nu de alta, dar ar fi pacat sa nu se intample asa.
A intrat azi un client imbracat cu un tricou pe care scria
Se você ama alguem deixe-a livre...
Oare stia ce inseamna, sau si l-a cumparat pentru ca ii placea combinatia de culori?
I se parea un citat intr-o limba moarta, sau doar niste litere aruncate cu lopata?
A fost primit cu subinteles sau l-a cumparat in ultimul sau concediu?
Cate intrebari isi pune o minte plictisita si cat de putine raspunsuri primeste, privind in gol un tricou oarecare.
Dar raspunsurile sunt irelevante. Faptul ca s-a gandit cineva sa imprime acea propozitie pe un tricou a fost fie o miscare de marketing, fie rezultatul unei trairi sufletesti ce a lasat urme.
Intrebarea ce ramane totusi este fez alguém voltar?
