Am vrut sa scriu ceva. Dar stiti ceva? Nici nu va mai spun. Imi cultiv "ocosagul" si tin pentru mine.
In schimb, am primit o groaza de bancuri in ultima vreme pe mail, si am mai auzit alte cateva, destul de simpatice, as putea spune. Si ca sa compensez faptul ca nu am nici cel mai mic talent in a retine si reda bancuri, incerc sa ma revansez imediat.
Chiar mi-am dat seama, insa, ca sunt o figura de toata jena. Ascult interesat un banc, si-l ascult si ma gandesc oare cum se termina, si-l tot ascult de parca l-as auzi prima oara... si cand aud finalul sunt profund dezamagit: IL STIAM!!!
Vai de mine. In schimb pe cele ce urmeaza nu le stiam:
Un terorist ameninta personalul unui avion cu pistolul:
Teroristu': Va-mpusc daca nu duceti avionul la Teheran.
Personalu': Stai calm, nu mergem deloc la Teheran.
Teroristu': Va impusc, voi n-auziti?
Personalu': Tu nu intelegi ca acest avion nu are cum sa mearga la Teheran?
Teroristu': Am un pistol, ce nu e clar? Si acest avion VA merge la Teheran!
Personalu': Stai dom'le calm, in fata este un domn cu o bomba care vrea sa mearga la Tel Aviv !
Si pentru ca nu am cititori minori (nu cred, desi la cate copilarii imi ies pe gura, nu m-as mira)...
Doua babe discuta despre sotii lor:
- Mario, Gheorghe al meu e impotent 100%!
- Leano, Ion al meu e impotent 300%!
- Cum asa?- A cazut prostul pe scari si si-a rupt si degetul si limba!!!
Si mai sunt destule, dar normal ca nu le tin minte. Si cu astea am dat copy/paste :)))
... poate face minuni. Si asta chiar fara sa iti dai seama.
Nu degeaba tot auzi in filme "You wanna talk about it?" "I'm here for you, if you wanna talk", si asa mai departe.
Dar unora le e mai greu decat altora sa se destainuie. Cu toate ca face bine.
Cred ca la mine se trage, ca orice piulita ce scartaie, din copilarie. Ca doar imi mergea mie gura cand eram mic, sau cel putin asa imi amintesc eu. Pana cand, m-a pus bunica la punct si mi-a zis sa fiu mai "ocos". (Pentru cei mai nefamiliari cu regionalismele: 'OCOS adj. v. ager, destept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput.)
Acuma, na, eu prin "ocos" si atunci ca si acum inteleg o atitudine mai rezervata, oarecum misterioasa. Un fel de "stiu, dar nu ma arat ca stiu". Si asta pe principiul ca informatia e putere. Si de ce sa dau oricui de buna voie atata putere.
Totusi, sa nu fiu inteles gresit... Nu e viata un camp de lupta chiar atat de inversunat, dar oricum, parerea mea e ca trebuie sa dozezi informatiile. Ca doar un pic de prudenta nu strica niciodata.
Ma si mir uneori cum unii pot sa isi spuna povestea vietii oricui vrea sa asculte. Adica nu in sensul ca vad o problema din asta, dar pur si simplu mi se pare ciudatel. Acei oameni nu au avut, cu siguranta, in copilarie o bunica sa ii "ocoseasca".
Dar normal, am mai crescut intre timp, si viata mi-a aratat oamenii fata de care pot sa las de tot garda jos. Si asta e tot ce imi trebuie... o mana de oameni care sa stiu ca oricand am nevoie sunt dispusi sa asculte. Doar atat, sa asculte.
Vinerea e simpatica. E ca o vanzatoare de treaba care te ajuta sa iti dai seama ce vrei chiar daca intri total nehotarat in magazin si pui o droaie de intrebari pe care le raspunde cu rabdare, tact si intelegere.
Vinerea e senina. Ca o zi insorita de mai. Cu copaci infloriti si adieri suave de vant in bataia plapanda a razelor de soare. E cald dar nu te toropesti. Bate vant dar nu te invinetesti.
Vinerea e optimista. Ca un copil care nu vede ce se intampla in jurul sau, ci priveste totul prin prisma universului sau curat si plin de veselie, neintinat de griji si rautate.
Vinerea e blanda. Ca privirea bunicilor care nu te-au vazut de mult prea mult timp si cu toate ca ar avea dreptul sa fie suparati, te privesc cu aceeasi bucurie si bunatate ca atunci cand te-ai nascut.
Vinerea e perversa. Te ia prin surprindere chiar cand ai reusit sa intri in jocul saptamanii. Iti ia mintile de luni pana joi, iar sambata te abandoneaza in bratele altora mai linistite care iti vor alina dorintele neimplinite.
Vinerea e o lumina. In marea involburata a rutinei saptamanale exista acest far care iti ghideaza pasii si te aduce la liman oricat de nebuna si de agitata ti-ar fi existenta.
Vinerea e exotica. O imbinare perfecta intre salbaticia junglei africane si linistea pe care o induce sunetul valurilor pe pietrele de pe plaja de la Nisa.
Vinerea e un basm. E un gand frumos, care odata devenit realitate, odata atins, nu prea se ridica la nivelul asteptarilor si iti doresti sa se refaca vraja care te-a purtat 4 zile la rand prin haos.
Vinerea e doar o zi, ca oricare alta. 24 de ore care trec la fel de repede cum au venit, si oricat de mult le-as fi asteptat, ele nu pot crea o iluzie care sa acopere vremea cenusie, nu pot sa imi prevesteasca viitorul si sa imi arate subiectele la examen si din pacate nu pot transforma cosmarul unei viroze pacatoase intr-un vis frumos.
In concluzie, Vinerea e multe, dar mai presus de toate e o muritoare imbracata in haine de zeita.
