Viza pentru vise™

A izbucnit acum scandalul cu romanii in Italia, si brusc si dintr-o data, toata lumea se da cu parerea. Sa fie interzis nu stiu ce, sa se controleze nu stiu unde, sa dam legi, sa ne alarmam, ca vezi Doamne ce si cum ne vede lumea.

Pai stati un pic! Problema e doar de acum? Doar acum ne agitam si facem spume ca o sticla de cola?

Ca atatea pareri energice nu am mai auzit de mult. Si daca parerile care apar la tv, asa luate 'aleator' de pe strada sunt generalizate... apai rau am ajuns.

Auzi vorbe... cica la tanti Floare ii e rusine ca e romanca. Adica ii pusca obrazul de rusine, ca unu cine stie ce a facut peste hotare, si acuma isi pune la indoiala onoarea. Serios, mult prea cuvioasa tanti se gandeste ce impact are acest fapt pe plan extern, si din aceasta cauza nu poate dormi noaptea.

Sau o alta tanti ne face un popor de handicapati pentru cate se intampla in lume si in tara din vina romanilor. Sau un nene, student cica la medicina, se indoieste daca sa se mai mandreasca cu faptul ca e roman.

Deci pana aici tantilor si nene, ca nu ma simt. Adica, stati nitel, ca nu e chiar asa. Da, Italia are o problema cu imigrantii. Da, majoritatea sunt romani. Insa... Majoritatea lucreaza legal/ilegal dar cinstit. Sa nu generalizam, totusi.

Adica am mai citit de cazuri de genul, nu e ceva nou... cum suntem noi au mai fost si sunt (poate chiar mai rai) polonezii, albanezii, bulgarii si multi alti cautatori de un rost in lumea larga.

Dar asa suntem noi, sange latin, ne aprindem usor, si facem mai rau ca Etna oricand ni se ofera ocazia. Trebuia sa ne aprindem mai tare la problema Bastroe, dar ucrainienii ne-au facut-o bine de tot, si vad ca nu suntem in stare sa ne-o desfacem. Dar nu problema de politica ma intereseaza pe mine.

Ci problema de mentalitate. Cum ca trebuie imediat sa ne dam cu parerea, buna sau rea cum o fi, dar sa stim ca nu am tacut si ca ne-am pronuntat.

Se mai pronunta un stimabil domn profesor cum ca e de-a dreptul indignat ca un student vine la el sa ii recunoasca nota obtinuta in strainatate (nu e vorba de mine) la o materie asemanatoare dar nu identica cu a lui. Iar indignarea vine dupa ce domnia sa imi preda exact aceeasi materie a treia oara la trei cursuri diferite. Adica si daca era cazul studentului ... avea saracul timp sa mai auda aberatiile dansului pana la sfarsitul vietii studentesti. Vai si amar. Atat am de comentat.

Asadar, mai usor cu opinii puternic exprimate, mai ales cand nu sunt gandite, si cand mai sunt cativa oameni in jur care pot aprecia obiectiv ineptiile ce plutesc in aer.

Deci serios, cand ii aud, imi vine sa fug in lume, dar mi-e teama ca altii mai buni oricum nu gasesc. Iar sa ma iau in gura cu ei... am mai multa minte de atat.

Toata lumea se plange ca ploua. Acum cateva luni ne plangeam de seceta. Nici cum nu ne e bine.

Lasati ploaia sa cada, macar ne mai spala din pacate. Sau macar ni le acopera de noroi pana nu le mai vedem.

Unde a disparut versul "vine ploaia bine-mi pare/ in gradina am o floare"? Sau versul nu a disparut, ci pur si simplu oamenii nu mai au gradini, sau timp sa mai intretina o floare.

Oricum, nu mai conteaza ce mai este in gradina, ca de la noapte se anunta temperaturi care vor ingheta apa... Primul inghet? unde e toamna lunga si blanda pe care au anuntat-o meteorologii?

Probabil, tot acolo unde e si iarna normala si plina de zapada, prevestita cu mult optimism.

Am intrat un pic in ganduri de sarbatori chiar saptamana trecuta cand incercam sa concep o felicitare de craciun... si ce ganduri. De-abia astept prima zapada. Sa vad totul alb, sa vad fetele oamenilor inrosite de frig, copiii fericiti de atmosfera luminoasa, iar adultii nervosi pe alunecusul care le ingreuneaza existenta.

Abia astept sa ninga, sa se mai goleasca soselele. Intr-adevar, cand ploua toata lumea merge cu masina, cand ninge... parca e mai prudenta lumea.

Dar iar vor fi aglomerate de sarbatori. Apropo, n-ar trebui sa se inceapa decoratul strazilor cu lumini? Ca numai maine nu-i poimaine, si de 1 decembrie trebuie sa fie deja o atmosfera festiva.

Pacat ca nu pica si ziua nationala cel putin vinerea, sa o simtim ca vine, dar si asa, cu frig, zapada si ceata, cui ii mai arde de sarbatorit.

Anul trecut am sarbatorit-o frumos, ca eram intr-un mediu international, si trebuia sa ne dam in spectacol. Dar anul acesta... vedem noi cum o marcam.

Revenind la decoratiuni. Tot nu m-am gandit cum sa imi fac bradul. Ceva sugestii?

Ma uitam peste anunturile date pentru un unchi decedat de curand, si cu cat se poate de putina morbiditate, ma gandeam ca la sfarsitul vietii mi-ar placea sa-mi se scrie cateva cuvinte in genul celor scrise mai jos:

"In urma cu 50 de ani ne-am intalnit. Nu stiam cine e, nu stia cine sunt, dar ne-am privit, ne-am luat de mana si am urcat in trenul vietii. Am oprit in gari mici, in gari mari si impreuna cu sotul meu, ..., am luptat greutatile, dar am reusit. Era un om minunat, un sot bun si un tata iubitor. Anii au trecut iar acum sotul meu coboara in gara vesniciei si-mi spune: . In urma lui a ramas un univers pustiu si rece. Tot ce a fost frumos a ramas o amintire..."

o poveste frumoasa de viata, 50 de ani... de iubire, asa as vrea sa imi inchipui din cuvintele sotiei.