Revin cu cateva idei pentru a nu lasa subiectul in aer, si sa fie mai mult decat un comentariu la articolul anterior.
Prin faptul ca nu ofer din ceea ce am, nu ma face egoist atata timp cat daca cineva imi cere, nu il refuz categoric, fara un motiv.
Bun, pana la urma e de bun simt ca daca esti singurul care mananca un strugure si ceilalti se uita, sa oferi macar o boaba, asa de gust.
Dar...
Eu mananc strugure, tu mananci piersica, el mananca para iar ea portocala. Mi se pare la fel de bun simt sa isi manance fiecare fructul lui fara sa mai intram in politeturi de genul "nu vrei si tu o gurita de la mine?"
Mananc din ce am, ma satur si data viitoare daca imi trebuie imi iau. Ca ai tu pofta pe strugurele meu, asta e partea a doua. Ceri si poate primesti. Dar nu te astepta sa ma ofer. Rationament simplu si clar.
Mai e o treaba la care am observat ca lumea se asteapta sa ma ofer... sa fac pe taximetristul. Adica de ce?!?
Daca mi-esti in drum, te las, nici o problema dar sa fac inconjurul orasului asa "pour les fleurs de cucu..." nu m-a nascut nici pe mine mama in masina, si vorba-ceea 'mersul pe jos face gamba frumoasa'.
Desigur ca tot rationamentul de mai sus cade in cazul prietenilor si a apropiatilor, nu pentru ca trebuie, ci pentru ca asa simt. Plus, ca la cate au trecut peste noi, un strugure sau un plin de benzina chiar nu mai are importanta. Iar cand ma ofer, nu o fac din politete, o fac pentru ca vreau.
Si daca din tot ce am scris mai sus reiese ca sunt egoist... mananca-ti piersica sanatos!
2 comments:
Wow! Dar te-ai ambalat, nu gluma! Asta e bine. Cred ca vorbeam pe aceeasi tema, dar fara suficiente date. Eu am prieteni care au obiceiul asta de care vorbeam. Imi sunt prieteni datorita altor calitati, si in cazul lor e normal ca, dupa cum spuneai, sa faci exceptii. Urmeaza cealalta categorie, sa le spunem cunostinte: colegi de clasa, de grupa sau de an, de serviciu etc, persoane pe care le cunosti, dar nu sunt "din gasca". Astora poti sa nu le dai, dar, pe de alta parte, nici ei nu iti cer tie, ci prietenilor lor, nu?
Si, intre noi fie vorba, nu ai salivat niciodata la vederea piersicii mele? (am reusit sa fac propozitia asta sa sune obscen, dar stim despre ce e vorba, asa ca sa nu se iterpreteze!:)).
M-am ambalat pentru ca prea usor aud treaba cu egoismul si in mod gratuit as putea spune. Asta si dupa ce mi s-a reconfirmat de oameni care ma cunosc ca lucrurile sunt cam cum le-am debitat mai sus.
Oricum, nici nu am la ce sa ma astept de la acei amici temporari. Ca doar in momentul in care inceteaza situatia care ne leaga, putem sa nu mai comunicam linistiti fara sa ne simtim lipsa, eventual asa, de sarbatori, prin minunatele si originalele sms-uri cu urari.
Dar sa stii ca sunt persoane din categoria asta care chiar au pretentii. Nu stiu ca urmare a carui fapt, dar au.
Iar pentru ca am salivat la o piersica, poate ca asa sunt eu si ma controlez. Ca doar nu mi-e greu sa gasesc si eu drumul spre piersic. Iar daca nu il gasesc, ma conformez si ma multumesc cu strugurele meu.
Post a Comment