Viza pentru vise™

Nu stiu altii cum sunt, dar eu parca sunt neam cu Dracula. Ok, exceptand suptul de sange, cruzimea, simturile ascutite etc. Pana la urma nici nu avem mare lucru in comun, asa ca mai bine as mentiona singura 'intersectie' la care ma gandeam, ca diferentele sunt infinite.

''Doar cand noaptea iar coboara, simt ca pot iar respira..." zicea o melodie acum cativa ani. Si parca era compusa pentru mine.

Inca de prin liceu, cand imi scriam eseurile pentru orele de engleza noaptea, sau in facultate cand preferam sa invat pentru sesiune dupa ce se imparteau pijamalele, am simtit ca dupa asfintit dau randament mai mare decat la lumina zilei. Si nu doar in chestii de munca, ci in general mintea imi e mult mai clara, mai linistita, mai ordonata.

Dupa lasarea intunericului nu mai exista turbulente, factori de interferenta. Somnul domneste peste tot in jur si se asterne amorteala peste oras si imi elibereaza gandirea. Raman doar eu cu a mea constiinta. Totul e intre noi doi, si doar ce e mai bun iese intotdeauna la iveala.

Imi place modul in care privesc lucrurile in toiul noptii, directia pe care as urma-o si curajul cu care abordez orice idee. Sunt parca mai pe faza, cu mai multe glume in program si cu limba mai sloboda.

Pacat ca inerent vine si dimineata si ma reintorc la programul de executie cand devin din nou obscur, inert si pun la indoiala rationamentul dezvoltat in negura noptii.

Nu stiu care e problema. Poate m-am nascut pentru un alt fus orar? Poate m-am defazat eu la un moment dat incercand sa scap de zgomotul de fond de pe timpul zile? Sau poate chiar am un strop din sangele lui Dracula prin vene. Cine poate sa stie?

Cert e ca in timpul zilei si sa vreau tot nu sunt in stare sa imi pun ordine in ganduri si sa astern ceva in scris. Dar asta pana la urma chiar nu e o problema. Sper doar sa nu apara si alte simptome specifice 'neamului'.