Se intampla ceva ciudat.
Vesnic cand am eu o treaba undeva, fie ca e planificata sau nu, trebuie sa fie coada. Cand am terminat, gata, nu mai asteapta nimeni. Foaaaaarte bizar.
Parca sunt la camera ascunsa si unde ma duc, vine si gloata ca sa imi faca in ciuda.
Exemplificare:
Mi-am rupt, asa un pic, mana. Ce aud cand ma consulta medicul... ''hmm, ce s-a aglomerat dintr-o data. Nu stiu ce s-a intamplat, ca pana acuma nu era nimeni pe aici.''... asa, si?
Mi-a expirat, asa un pic, buletinul. Cand intru... inghesuiala, de-abia daca am avut loc de completat cererea. Cand ies... nimeni la asteptare. Ce numar de ordine si alte aberatii? Nimeni!
Mi-am zgariat (mai demult), asa un pic, masina. Cand merg la service... coada de masini spre vopsitorie. Dupa 2 zile, cand merg sa o ridic, ce credeti? Pustiu de pustiu. Nimeni nu mai avea nici o graba.
N-am de lucru, asa un pic, la un moment dat. Si dintr-o data imi gasesc ceva sa nu stau... nu crezi ca atunci se trezesc toti clientii ca au nevoie de ceva. Si pentru toti e urgent. Atunci! Ca arde tara! Si maine iar nimeni nu mai zice nimic.
Singura explicatie e ca omul e animal de turma. Altfel cum se explica gandirea aceasta colectiva si sentimentul de ciuda pe care il simt de fiecare data cand ma vad asteptand la nesfarsit sa-mi vina randul?
0 comments:
Post a Comment