Viza pentru vise™

Anul trecut am cunoscut un tip crescut intr-un mediu un pic mai credincios, si daca nu ma insel chiar departe de agitatia orasului, ca sa nu ma exprim altfel.

N-as fi zis toate acestea din prima impresie dar, la un moment dat a fost dat in vileag de o intrebare: "Tot ma intreb, oare cum pot sa zboare oamenii in reclama X?"

In prima faza nu am reactionat, gandindu-ma ca glumeste, ca ma ia peste picior. Si totusi, nu glumea. Va imaginati ce reactie o fi avut baiatul asta la Matrix sau Stapanul inelelor?

Imi amintesc si eu de primele filme de actiune, cu efecte speciale... dar chiar si la Terminator2, care a fost taticul lor, nu ma gandeam ca exista oameni care se topesc si trec printre gratii.

Nici acum nu-mi vine sa cred totusi ca, intr-o tara in care mijlocul cel mai important de divertisment e televizorul, si rata de penetrare a acestuia e de peste 90%, mai exista oameni din generatia mea care nu fac distinctia dintre fictiune si realitate. Oameni normali chiar.

Nu privesc acest fapt ca un handicap, fiind o alegere personala de a nu avea de-a face in mod excesiv cu tehnologia. Dar nu pot sa nu ma pun in pielea personajului de mai sus si sa ma gandesc cat de schimbata mi-ar fi viata fara internet, telefon mobil, cinema etc.

Evident ca as supravietui, ca doar nu l-a facut Dumnezeu pe Adam internaut iar pe Eva dependenta de seriale, dar ar fi un mod de viata cu totul diferit. Am crescut la tara, am avut alternativa fara tehnologie. Nu pot sa spun ca a fost rau, pentru ca nu erau alte variante si nu stiam mai mult de atat. Dar daca lumea evolueaza din acest punct de vedere mi se pare oarecum inutil sa te opui.