Ma suna mecanicul azi (dupa ce ieri am asteptat vreo 2 ore pana m-am prins ca nu ma mai suna):
El: Ciao, ce faci?
Eu: Bine, mersi. Dar, totusi, cine e la telefon? (pe un ton de genul... 'cine esti si ce doresti, si ce treaba ai cu viata mea'... eram la volan in drum spre casa, deci se accepta).
Dupa ce ne lamurim cine, ce si cum, ma duc cu masina in service sa-mi verifice placutele de frana. Da una jos... "Si unde zici ca ai pus placutele noi?" in sensul ca 'de-aici nu te las sa pleci cum ai venit'.
Normal ca nici nu ma gandeam sa le schimb pana mai peste 2-3.000 km, dar vazand starea lor mi s-a parut directia potrivita. Si mai normal ca a mers el sa imi cumpere placute, doar masina mea se simtea ca la circ, pe trapez, cu 3 roti in aer si una dislocata.
Vine, mi le pune, platesc, dau sa plec. Mai dau o data. S-inc-o data, si tot asa pana ma gandesc ca n-are sens, si daca tot sunt in service sa le zic ca daca as putea, chiar mi-as dori sa plec.
Varianta oficiala, cica nu imi recunoaste cheia. Da' nu au fost despartite decat 20 de minute, acuma serios. Daca erau in studioul Stupizelor dupa 20 de ani ce faceau? Ce credea, ca daca are placute de VW, nu mai e compatibila cu cheia de Dacia-Reno?
Varianta neoficiala... cred ca nici ei nu stie. In fine, dupa diverse bruscari, completari lichid frana, prefacut umblat pe la motor si zgandarit cheia in contact... a binevoit domnisoara sa isi recunoasca perechea... Slava Domnului!!!
Si uite asa, mergi cu una si da alta peste tine. Da' de ce ma mai mir, ca doar a fost doar apogeul unei zile pur si simplu incarcate. Bine ca vine imediat mainele.
0 comments:
Post a Comment