Cu un simplu search pe Google voiam sa imi amintesc cum e citatul ca sa incep apoteotic acest post. Si variantele pe care le-am gasit sunt... "cu candoarea ta cu tot", "cu baliga ta cu tot", "cu padurea ta cu tot", "cu pepenii tai cu tot", "cu Sailor Moon a ta cu tot", "cu mutantii tai cu tot", si ultima citata "cu toboganul tau cu tot".
Si cred ca fiecare isi poate continua citatul in felul lui.
Eu ma simt exagerat de analitic in ultimul timp, o fi abundenta de timp pe care inca o am la dispozitie sau inceputul unei gandiri mature? Nu-mi dau seama. Dar stiu ca mi-e dor de inocenta si de lipsa de griji ce o aveam in copilarie.
Era o vreme cand bunica trebuia sa ma fugareasca prin curte sa ma faca sa dorm de amiaza (acuma ar trebui sa traga de mine numai sa deschid ochii). Era o vreme cand bunicul imi promitea o plimbare cu OZN-ul iar eu, cu o inocenta debordanta o acceptam. Era o vreme cand grijile de zi cu zi, grijile pentru viitor nu ma afectau ci doar planurile unui joc interesant. Era o vreme cand ma trezeam si fara sa mananc, sa ma schimb sau sa ma spal ieseam la joaca. Era o vreme...
Si acea vreme s-a dus. Nu realizez exact momentul cand am inceput sa imi pese, dar s-a intamplat. O regret, asa cum am observat ca foarte multa lume o regreta, si totusi incerc sa imi pastrez o mica doza de copilarie, atat cat sa imi mentin simtul umorului si optimismul necesar pentru a putea trece prin maturitate.
Iar citatul meu? Nu m-am hotarat cu ce sa-l termin; sunt mult prea multe variante frumoase.
0 comments:
Post a Comment