Viza pentru vise™

Vreau sa raman cu gura cascata. Mut de emotie si uimire. Sa nu pricep ce se intampla, sa nu imi dau seama ce si de unde a venit. (visator?!?)

Ce e asa de rau in asta? Cer prea multe? Sa mi se depaseasca asteptarile? Cand nici macar nu mi-am stabilit de multe ori tinte mult prea inalte, tocmai ca sa fortez imprejurarile. Cand orizontul spre care privesc nu e in halul ala de mare. (realist?!?)

Mi s-a spus deja sa ma dau singur pe spate. Ok, am priceput, pana la un punct fac ce fac, dar nu mai are farmec sa ma dau singur pe spate. Ar fi ca si cum as dansa tango de unu singur, ca si cum as baga gol, singur fiind pe teren. Dar totusi, viata asta ar trebui sa aiba mai multa vana, sa fie cum zice o reclama... pur si simplu surprinzatoare. (idealist?!?)

Normal, mi s-au intamplat la un moment sau altul chestii sa imi faca pielea de gaina de emotie, si poate le am ca termen de comparatie iar ceea ce a urmat nu s-a mai ridicat la nivelul acestor standarde. Sa fie oare asta problema? Ma hranesc prea mult cu amintiri din trecut si nu dau importanta prezentului? (irealist?!?)

Acum sa nu ma intelegeti gresit... nu sunt nemultumit de viata pe care o am. Nimeni nu mi-a bagat-o pe gat, e rezultatul alegerilor mele, si sunt impacat cu ea. Dar e vorba de mai mult decat atat. (insistent?!?)

Acum ma opresc, gandesc inca o data problema si zic asa... sunt un om nerabdator, vad totul pe termen scurt, nu imi plac etapele de legatura, vreau inceputul si sfarsitul si nu ma stiu bucura de continut.

Imi place elementul de nou si stiu sa ma bucur de rezultate. Parcurg eu si drumul de la A la B, dar nu il simt, il vad total nesurprinzator.

Nu stiu daca maine voi fi de acord cu ce am scris in noaptea asta, asa ca sa nu va mirati daca apar modificari, sau chiar sterg tot articolul. Oricum, am incercat, dar daca nu ma da pe spate, tot degeaba! (incurabil?!?)