Vai si amar de mine!
Nu incep un discurs despre greutatile pe care le indur, deoarece acestea palesc in comparatie cu problemele si greutatile altora. Chiar daca nu sunt constient pe moment, intotdeauna este cineva care o duce mult mai rau decat mine. Dar, cu toate acestea, vesnic problemele mele de fiinta egoista si egocentrista au prioritate.
Si nu merg mai departe cu exemplificarile pentru ca la fel de usor pot atasa un jurnal tv de pe youtube si ne-am lamurit. Dar asta e deja alta extrema.
Tin minte ca mergeam candva la bunici si dupa 5 minute de povesti despre mine si despre ei, aparea inevitabil discutia despre cat de greu e in lume, despre cata suferinta si chin exista. Acuma totusi, una e sa fii constient de durerea celorlalti si sa simti compasiune, si alta sa te pui vesnic in pielea altora, ca si cum toate probleme lumii ti s-ar adresa.
Sa nu exageram, tuturor ne e greu la un moment sau altul, asa ca in momentele de liniste si bine, putem sa profitam de moment si sa ne incarcam bateriile.
Dar ce voiam sa zic cu titlul? ca am divagat de la subiect si nici nu l-am inceput. Sunt de toata groaza!
Ziceam ca vai si amar de mine, in ce hal am ajuns, ca parca sunt un pensionar. Azi era concert Directia 5 in Bali. Intrebare: M-am dus? Raspuns: Sa pierd o noapte de somn linistit? ...tipic pensionar.
Saptamana ce tocmai se incheie a fost, recunosc, prima de dupa concediu, menita pentru reacomodare, o perioada mai linistita, as spune. Si ce-am facut in fiecare zi (cu o exceptie motivata) dupa ce am ajuns acasa la ora 18? Evident somn de voie... urmat de cina si somn pana dimineata.
Deci nu ma inteleg. De unde atata oboseala si pofta de somn? Nici nu mi-am trait jumate de viata (sper) si deja caut orice oportunitate sa imi odihnesc oasele. Ce m-as face cu un copil, doi prin casa? Nici nu ma gandesc, inca.
Totusi, daca ar fi dupa mine... as purta un pat pliant dupa mine, si cum simt nevoia, jap la orizontala!
Iar acesta este antrenamentul meu pentru pensie. Ganduri despre greutatile din lume si somn cu orice ocazie. Rusine sa-mi fie!!!!!!!!!!!!
2 comments:
Welcome in our real world!
Of, Adishoru', din pacate asta e viata de- acum inainte!
Nu e incatatoare, dar...
Da' totusi, acuma chiar asa: sa iti iei patul pliant cu tine?!!!
Doamne! Nici chiar asa!
This is not the real world. Far from it. It's just an attempt of a world. Reality, if I may, is much more, for lack of a better world, eventful.
I am aware that life's tough, but that aspect doesn't bother me, others do...
As for the folding bed, not exactly with me, but there's enough space in the trunk.
Post a Comment