Ma gandeam eu asa, candva, ca socialismul in toate formele lui... fie el colectivist, asociationist sau mutualist n-a fost gandit rau, ba chiar avea el avantajele lui.
Acuma, asta din cate imi amintesc eu din ce am mai citit si studiat candva. Si erau chiar interesante variantele mai sus amintite. Cateva dintre ele au fost puse in aplicare in micro-sisteme, dar nu au rezistat. Socialismul lui Marx a fost interpretat si pus in aplicare la o scara mai larga dar nici acesta nu a rezistat.
Manualele subliniaza diverse neajunsuri si contradictii. Si totusi, ce minunata ar fi o lume fara bani, in care schimbul de bunuri se bazeaza pe mutualitate si echitate...
Sau nu?
Ce-ar fi sa nu fii nevoit sa mai duci lipsa de ceva? Fiecare sa consume dupa nevoie din bunurile abundente in economie, prin asta intelegand un consum rational. Nu in sensul de ratii, si cote, ci in limita bunului simt.
Dar oricat de echitabil ar fi sistemul, suntem oameni nu animale... nevoile nu sunt identice, de multe ori nici macar asemanatoare, nici ca intensitate si nici in ceea ce priveste variatia. Si nu doar nevoile materiale. Ci si cele spirituale.
Mi se pare de-a dreptul 'sefeu' o gandire de genul "vom evolua pana la un nivel in care posesiunile materiale nu vor mai avea importanta". Ok, ok, sa zicem ca nu toata lumea cauta bogatie... dar tot e nevoie sa pui ceva pe masa si sa te imbraci. Iar nasturii sau ochii frumosi nu sunt moneda de schimb. Iar cand te-ai obisnuit cu un nivel... mi-e greu sa cred ca te poti multumi cu mai putin.
Ideea nu era sustinerea unui regim totalitar, prin care am trecut deja. Ci pur si simplu imaginarea unei lumi perfecte in care lipsa banilor da posibilitatea dezvoltarii altor aspecte ale laturii umane. O lume in care nevoile ar fi uniform si in totalitate acoperite, fara discriminare, prin contributia tuturor membrilor, fara ingradirea libertatilor.
Nu stiu unde imi e capul. Cred ca mai sus sunt idei pentru vreo 3 sau 4 articole. Dar sunteti bineveniti sa dezvoltam oricare dintre ele mai departe.
1 comments:
O societate utopica, consider eu, ca ar putea fi realizata doar prin iubirea de aproape, și nu ma refer la iubirea superficiala, ci la acea flacăra interioara, care o poți simți arzând în piept, care iți umple venele de adrenalina, care nu te lasă sa dormi noaptea, care te împiedica sa te concentrezi, acea iubire de aproape consider eu ar putea construi o societate utopica.
Post a Comment