Toleranta e un lucru greu de atins. Poti inghiti anumite lucruri, cu altele insa, te ineci doar incercand.
Poate faptul ca am mai pus piciorul in afara tarii, si am fost expus la diverse manifestari ale naturii umane, ma face mai receptiv la dovada de intoleranta a celor din jur.
Nu o sa zic acum ca eu nu am chestii pe care nu le tolerez, dar imi dau toata silinta sa am mintea deschisa cand se pune problema diversitatii. Sau macar problemele sensibile de genul religie, rasa sau orientare sexuala, care dau nastere la atatea conflicte, incerc sa nu le judec.
Normal, am o parere fata de fiecare in parte... ar fi chiar anormal sa nu am, dar atata timp cat suntem liberi, sa fim liberi sa ne desfasuram pana la capat. Respectand optiunea fiecaruia, as mai adauga.
Sigur lumii ii e teama de necunoscut. Un lucru pe care nu-l cunosti te sperie, iti provoaca anxietate, si in final rezulta intr-o rabufnire, sau chiar repulsie fata de acel fapt.
Dar de multe ori, un drum diferit de al tau, nu e in contrasens, poate nici macar nu se intersecteaza cu al tau, ci e pur si simplu diferit.
Si as mai sublinia un lucru... doar fiindca majoritatea merge intr-o directie, asta nu inseamna ca directia nu e gresita. Dar in cazul intolerantei tocmai aceasta e problema. Delimitarea dintre bine si rau, fara nuante de gri. Insa e chiar absurda vehementa oamenilor. Adica, inteleg sa sustii ceea ce te reprezinta, dar sa nu vezi dincolo de o eticheta... e pur si simplu trist.
A trait omenirea atatea perioade de intuneric ce au degenerat in manifestari de genul sclaviei, Inchizitiei si a nazismului, si tot nu ne-am invatat minte.
In orice caz, nu te poti trezi intr-o dimineata cu hotararea ca de azi vei fi tolerant. E o chestie ce se dezvolta in timp, un proces continuu, ca sa nu spun ca e un rezultat al educatiei.
Dar asta e doar parerea mea. Si sunt deschis sa ii inteleg si pe intoleranti.
0 comments:
Post a Comment