Viza pentru vise™

Nu stiu cat de mult ne mai putem permite sa fim modesti. Si asta e forma de a spune voalat ca modestia are picioare scurte...

Citind cate ceva pe bloguri, sa imi starneasca un fir de gandire... imi dau seama ca intr-adevar modest iti permiti sa fii dupa ce ai realizat anumite lucruri cu care te poti lauda.

In sensul ca, inconstient, si in liceu si in facultate am reusit sa imi construiesc un brand personal, si apoi sa ii culeg roadele fara mare efort. Dar dupa cum imi sublinia cineva crudul adevar, aceste perioade s-au incheiat, si e cazul sa trec la un rebranding serios.

Degeaba mi se spunea acum catva timp, cand doar prospectam piata muncii, ca anumite lucruri trecute in CV pot fi interpretate ca lipsa de modestie, pentru ca, la urma urmei, daca nu iti sustii cauza, cine isi da silinta sa te laude si sa te puna intr-o lumina buna?

OK, nu te lauzi cu una, cu alta, le soptesti voalat sau doar le sugerezi, dar in galagia asurzitoare de voci a celor din jur care isi prezinta pledoaria, e greu sa mai atragi atentia.

E la fel de adevarat ca, nu tin acum un discurs in favoarea arogantei si infumurarii ca antonime ale modestiei, ci mai mult pentru o incredere, lauda, mandrie chiar, justificata de niste rezultate demne de luat in seama.

Poti sa mori un anonim, si traiesti cu un sentiment solitar de multumire de sine, sau sa spui si lumii intregi ce iti poate pielea. Trecutul oricat de stralucit ar fi, daca prezentul nu e constient de el, viitorul e sortit umbrei?!?

Da, totul suna frumos in teorie, dar practica asta ma omoara cu zilele... macar de n-as muri modest!