Pai nu e o chestie serioasa, pe departe de a fi insurmontabila, si chiar as putea sa o introduc la categoria light. Dar vreau sa subliniez ca exista fenomenul, si chiar daca nu ne afecteaza pe toti, cel putin la mine face parte din seria "picatura care (poate) umple paharul".
Nu stiu, poate totusi sa mi se fi intamplat mie de prea multe ori...
Exemplu practic, ca teoria multa strica. Prin facultate, la un moment dat, intr-o pauza rescriam un text pentru cursul de engleza, cand ma intreaba cineva... "ce faci? ce tot scrii acolo?''... la care eu concentrat fiind la text "da, uite rescriu din nou eseul asta!" si de aici s-a dezlantuit potopul.
Da, am trecut cu suficienta atentie prin liceu cat sa imi amintesc ca ceea ce am formulat la momentul respectiv se numeste pleonasm. M-am amuzat si eu pe moment, mi-am reformulat in mod autoironic greseala, si totusi, timp de 4 ani, cand mai plutea cate un pleonasm prin eter, auzeam de la o anume persoana... "cum era aia cu rescrisul?"
Bun, am priceput, a fost cat de cat comic intr-un moment de oboseala. Dar totusi, odata si odata devine iritanta fraza "cum era aia cu...". Inteleg sa fie o chestie monumentala, de neuitat si extrem de interesanta, poate chiar si foarte hazlie. Dar sa reiterezi la nesfarsit o banalitate mi se pare cat se poate de plictisitor si agasant.
Adica, poate ca sunt anumite persoane care pur si simplu au o satisfactie nebuna din a nu te lasa sa uiti ceea ce de fapt pentru 99,99% din populatie e o chestie cat se poate de neinteresanta. Poate anumite persoane chiar nu au ceva mi bun de facut decat sa isi aminteasca o vorba-n vant, cand poate ar fi mai bine sa gandeasca mai bine ceea ce iese pe gura lor.
In fine, pana la urma s-ar putea sa nu fie actiunea in sine, ci persoana care o face. Nu de alta, dar s-ar putea ca aceeasi remarca auzita de la altcineva, cu mai putina rautate sau deloc, poate ar trece chiar neobservata... sau nu?
0 comments:
Post a Comment