Daca as fi avut ochi albastri? As fi avut o privire mai blanda? Sau mai sticloasa? As fi parut mai inocent, sau dimpotriva, as fi inspirat neincredere?
Zice lumea sa nu crezi ochii albastri. De ce oare? Te pierzi in ei, privindu-i, si ajungi sa crezi chiar orice ti se spune?
Ma intreb daca as fi fost alt om daca as fi mostenit o pereche de ochi albastri.
Nu prea mai tin minte genetica din liceu. Stiu ca era in manual un desen cu niste pisici si ne arata frumos cu sageti ca daca o pisica e tigrata si alta cu pete, pisoiasii vor fi nu stiu cum.
Totusi genetica si-a facut de cap si nu m-a 'norocit' desi o putea face... Bunicul avea niste ochi albastri sticlosi si senini ca cerul de primavara. Ma uitam in ochii lui si imi povestea orice despre pamantul acesta si eu il credeam. Erau hipnotizanti, de-a dreptul de invidiat.
Cred ca in tinerete, o fi avut succes printre mandrutele din sat. Ce barbat tre' sa fi fost... ma gandesc asa, dupa cum il vad in fotografiile ingalbenite gasite in podul casei. Insa mai mult ca sigur ca personalitatea sa puternica era 'inculpata'... coplesea pe oricine ii iesea in cale, si se revarsa prin privirea increzatoare dar nu increzuta, prin ochii blajini dar nu stersi.
Si totusi nu am mostenit niste ochi senini, ci unii calzi, nu am privirea hipnotizanta ci linistitoare. S-ar putea ca in final sa obtin aceleasi rezultate, dar pe cai diferite.
Si da, zice internetul ca ar fi fost posibil sa mostenesc gena recesiva a ochilor albastri, chiar daca parintii au ochi caprui, insa sansele erau de 1 din 8. Si cum sunt singur la parinti, chiar nu a fost sa fie.
2 comments:
Iti sta bine cu ochi albastri.Mia piaciono tanto...chiar daca nu mi te puteam imagina asa.
ohoho, cred ca esti prima persoana care zice asta. Reactiile de pana acum, chiar daca nu in scris au fost: 1.da' cine e in poza aia? sau 2.oai ce ciudat arati. Oricum era doar asa, ca nu ma duc maine sa imi iau lentile de contact.
Post a Comment