Am stabilit de mult axioma cum ca sunt perfectionist, si astept cam acelasi lucru de la cei din jur, desi ma gandesc ca uneori cer prea mult.
Lucrurile se schimba insa, cand platesc pentru un serviciu si ma astept ca, normal, contraprestatia sa fie pe masura 'tarifului'.
Da, ok, suna frumos, minunat, mirific si de vis in acelasi timp, dar nu traiesc intr-o societate utopica... chiar departe de acest lucru, as putea spune.
Din pacate, masura tarifului nu e niciodata pe masura contraprestatiei, ca daca ar fi fost asa, mesterii, de exemplu, ar fi muritori de foame. De ce din pacate? Pentru ca atunci s-ar simti nevoiti sa presteze servicii de calitate.
De fapt, cum e si natura umana, ca ii incadrez inca, cu chiu cu vai, la categoria de fiinte umane, si mesterii doresc sa munceasca putin pentru un sac de bani. Sau mult si prost.
Bun, dusa la extrem, nici ideea aceasta a lor nu ar fi chiar cusuta cu ata alba, daca si numai daca acea munca putina ar fi facuta bine. Si cand zic 'bine', sunt convins ca voi cititi 'perfect'.
Pe principiul, daca tot fac, de ce sa n-o faca bine? Ca tot atata timp se pierde cu un rost drept cat se pierde cu unul stramb. O mobila masurata prost se fabrica in acelasi timp cu o mobila masurata bine. Bolobocul nu e un lux, o pretentie diabolica de-a mea, ci un instrument folositor. Iar sugestiile nu sunt sugestii pana cand nu sunt rostite cu scopul de a rezolva problema aparuta, nu de a o pasa altuia.
In fine, sunt constient ca se construieste in prostie, si daca nu imi convine o chestie, stimabilul poate sa-si angajeze alta lucrare, fara nici cel mai mic regret. Legea cererii si a ofertei isi spune cuvantul si regleaza echilibrul mult prea dezechilibrat, parerea mea....
Ideea era ca m-am saturat sa schimb tot la doua saptamani echipa de "manoli", si sa ajung sa termin in 3 luni o lucrare ce putea fi gata in doua saptamani... o fi, totusi, vina mea?
3 comments:
Esti sigur ca e bine sa fii asa perfectionist?
Te-ai gandit vreodata ca perfectionistii sufera mult?
Ca nu stiu sa se bucure doar "de o floare/ de o raza de soare", ci au intotdeauna pretentii exagerate?
Si, daca acestea nu sunt indeplinite (fapt ce se intampla de obicei) devin nemultumiti, apoi nemultumirea se transforma in nefericire, si tot asa...
Ca sa nu mai vorbim de perfectiunea pe care o pretindem persoanelor din jurul nostru, persoanelor dragi noua...
Vrem sa fim noi perfecti , dar nu putem si devenim nefericiti...
Vrem ca si ei sa fie perfecti; ei incearca (de dragul nostru), dar, se stie... Nu exista perfectiune! Asa ca, ajung si ei sa sufere!
Si, uite asa, se transforma perfectionistii cu vise marete in dezamagiti, apoi nefericiti, si, din pacate propaga aceeeasi stare in jurul lor!
Doamne da sa existe cat mai putini perfectionisti pe lume!
Si uite asa te-ai reapucat de scris. Banuiesc ca ti-a prins bine sa te descarci asa un pic.
Ei na, perfecti. Tindem la perfectiune, dar ne pastram realismul. Moderatie, moderatie si iar moderatie. Nu vad perfectiunea echivalenta cu imposibilul sau cu absurdul. Acuma drept e ca depinde si de situatie.
O mancare poate fi perfecta cu un strop de sare, sau cu gust de laturi fara. E mult sa cer perfectiune? Nu cred.
Un perete poate fi drept cand e facut de un profesionist la boloboc. E mult sa cer perfectiune? Nu!
Un serviciu poate fi oferit/prestat fara cusur, daca furnizorul isi da silinta. As fi absurd sa vreau sa-mi fie rasplatita increderea? Deloc.
Perfectiune nu ma astept sa gasesc in persoane. Nu sunt absurd. Cel putin nu pe toate planurile, ca am innebuni. Si tocmai asta face farmecul fiecaruia, imperfectiunea pe care o descoperim si o apreciem.
Desi, mai uit de mine, si judec lumea dupa standarde ridicate. Dar atata timp cat mi se permite de ce nu? Iar unde nu se poate... nici nu imi bat capul.
In concluzie, Doamne da sa fie cat mai mult interes in a tinde spre perfectiune daca tot faci ceva.
Da, ai dreptate! Ma inspiri, asta e!
Mi-a prins tare bine! desi eram intr-o stare de pesimism evident!
Problema e ca eu cer perfectiune din partea oamenilor, nu doar a lucrurilor / serviciilor "perfect" realizate (am deviat mult de la ideea ta despre perfectionismul lucrurilor!)
Si asta genereaza nemultumire/ nefericire.
Apreciez ca iti tii promisiunea facuta intr-un post anterior de a-ti pastra optimismul.
Mi- a revenit si mie optimismul, asa ca: Doamne da sa fie cat mai multe persoane care sa tinda spre perfectiune in tot ceea ce intreprind!
Post a Comment