E greu sa cunosti cu adevarat o persoana, indiferent de intervalul de timp la care ne raportam... o zi, o luna, un an, de multe ori chiar o viata. Bine, daca iti dai silinta, si exista comunicare, oricare din perioadele enumerate mai sus e mai mult decat suficienta.
Dar de multe ori de-abia trecem de aparente, daramite sa ajungem la o comunicare sanatoasa. Iar aparentele sunt inselatoare.
Rareori mi-a fost dat sa cunosc o persoana care sa se comporte exact cum mi-o imaginam de la distanta. Si asta nu neaparat pentru ca joaca lumea teatru. Nu, pur si simplu pentru ca perceptia difera de realitate. Mult, putin, cum o fi... dar difera.
La randul meu, nu de putine ori am fost etichetat, in moduri mai mult sau mai putin flatante, lucru ce nu m-a chiar deranjat, fiind constient ca si eu fac la fel in raport cu restul lumii... Asa ca am fost la un moment sau altul de-a lungul timpului: "tocilar", "infumurat", "cu nasul pe sus", "citit", "linistit" sau "introvertit". (stiu ca o sa fie niste zambete la enumeratia de mai sus)
Nu zic ca nu voi fi fost asa in raport cu cei care m-au vazut asa, dar nu sunt trasaturi de care sa fiu constient ca m-au dominat vreodata, si nici nu mi s-a atras atentia de cunoscuti in acest sens.
Zicea cineva ca stie citi oamenii, ca ii poate descoase usor. Eu insa nu prea m-am descurcat bine la ghicitori, enigme si jocuri tip puzzle. Asa ca nici la capitolul persoane nu excelez.
Dar cat de bine poti cunoaste pe cineva? Doar atat cat ti se permite. Nici mai mult, nici mai putin. Poti sa ii studiezi comportamentul si sa asculti ce zice, dar intotdeauna ramane ceva, ce cu greu iese la iveala. Sau si daca iese, nu e perceput.
Ideea pe care voiam sa o subliniez: ca putem face presupuneri despre alte persoane, dar acestea de multe ori sunt eronate deoarece nu vedem imaginea de ansamblu (fie ca nu ne dam silinta, fie ca nu ne e aratata).
0 comments:
Post a Comment