Pete de galben tomnatec, si miroase a toamna. E inceput de octombrie. Si soarele inca bate imbietor ziua-n amiaza mare. Daca nu as sti ce data e, poate as confunda-o cu un inceput de vara... asta pana cand frunzele pastelate mi-ar deschide ochii si m-ar aduce cu picioarele pe pamant.
Simt schimbarea de anotimpuri din maduva oaselor. Simt cum se schimba totul imprejur. Simt ca am chef sa nu am chef. Simt ca e ceva si totusi nu e. E un sentiment de toamna...
Nu zic ca imi displace. E ok, dar e ca si sentimentul pe care il am cand ma complac intr-o situatie ce nu se ridica la nivelul asteptarilor mele.
Poate imi induce asa un pic si o stare de visare. Mai mult ca de obicei imi zboara de multe ori pe zi gandul, de parca ar fi o pasare calatoare, in cautarea unui loc mai bun pentru iernat. Desi locul meu e deocamdata pe aceste plaiuri minunate si imbelsugate.
E toamna iar... si as vrea sa ma bucur de ea ca de vara.
0 comments:
Post a Comment