E necopt, dar e al meu!

Imi vad blogul ca pe un adolescent care, desi da uneori semne sporadice de maturitate, e inca dominat de o gandire frageda si, prin urmare, ii lipseste consecventa in tot ceea ce face.

Sunt convins ca problema ii va trece odata cu varsta, dar nu sunt pregatit sa fac fata unui adolescent plin de toane si figuri, care oscileaza de la anonimitate la exhibitionism, de la vise romantice la trairi intunecate, de la zambete ce dau nastere unui curcubeu de emotii la priviri ce te fac sa intri automat in depresie.

Prin urmare, data fiind imaturitatea de care da dovada, cred ca ar avea nevoie de mai multa continuitate. Azi isi exprima o idee, maine o desfiinteaza. Asa chiar nu se mai poate! Devine din ce in ce mai dificil de urmarit si poate ajunge in situatia de a se aliena de alti semeni de varsta lui.

A incercat in ultima vreme, si chiar il apreciez ca isi da silinta! Dar, adevarul e ca daca nici inscris intr-un concurs de talia SuperBlog 2009, nu se integreaza intr-un cerc de amici, atunci risca sa fie catalogat drept antisocial si va ajunge un paria al lumii din care face parte.

Mai sunt, ce-i drept, putini curiosi care dau semne de interes, dar n-am ce-i face daca nu are priza la public... chiar nu a fost nascut sa fie in centrul atentiei, desi de multe ori reuseste sa se dea in spectacol, chiar fara sa vrea.

Ultima data cand a facut o scena memorabila, era o seara de vara si aveam o conversatie destul de aprinsa in miez de noapte, cand dintr-o data se bloca, si refuza orice discutie. Nu trecu un minut, ca a si inceput sa faca figuri, sa ameninte ca se muta in Blogway, ca are nevoie sa isi schimbe numele, ca vrea sa faca modificari esentiale in ceea ce priveste look-ul, ca asa nu se mai poate... Iar eu am stat perplex si m-am minunat cate aberatii poate sa scoata. Cine stie? O fi zis adevarul, dar deja nu mai cred pana nu vad cu ochii mei.

La inceput ma gandeam ca Blogway o fi ceva secta, sau vreo mahala, dar vazand legatura acestuia cu Hostway, am realizat, spre surprinderea mea, ca micutul are planuri chiar marete si ciudat de mature. Cred ca a fost un moment de claritate care s-ar putea sa-i prevesteasca un viitor mai luminat.

Viitor luminat... m-am mai gandit sa ii spun, dar mai bine nu il sacai, ca oricum toate se intampla la timpul lor. Dar o spun acum ca nu ma aude... ce viitor luminat ar avea alaturi de o bloaga frumoasa, inteligenta si implinita! Sa ii mai dea incredere, sa il mai inspire, sa il mai scoata la aer, ca prea se inchide in lumea lui. Insa, am zis ca nu il bat la cap, si ma tin de cuvant, ca stiu cum e sa isi bage lumea nasul unde nu le fierbe oala.

Prea m-am luat cu vorba si l-am criticat, si i-am povestit nevoile si durerile... si iar se va supara pe mine. Dar sa ii fie invatatura de minte, ca la fel face si el! Ori de cate ori ii zic cate ceva, important sau nu, verde sau uscat, imediat sifoneaza cu lux de amanunte oricui e suficient de curios sa ii calce pragul.
Asadar, se pare ca ne meritam unul pe altul, cu toate ca ne-ar fi mai de folos si lui si mie, sa ii fiu mai fidel, sa il caut mai des, sa avem discutii constructive, sa ma ocup mai mult de el... dar acestea sunt niste pretentii prea mari deocamdata.

Sa se mute in Hostway daca nu ii convine!

ps: in caz ca nu era evident, articolul a fost scris pentru tema cu numarul 3 a concursului SuperBlog 2009, etapa sponsorizata de Hostway.

1 comments:

Unknown said...

Interesanta abordare :)

Post a Comment