Viza pentru vise™

In ultima vreme am niste pofte, mai ceva ca o femeie insarcinata! Pe bune!

Nu trebuie sa imi zica cineva de 2 ori de prajitura cu mere, ca deja imi incep fanteziile culinare!
E de ajuns sa mi se pomeneasca de placinte, ca deja am si dat comanda la bunica!
Am ramas deocamdata neimplinit cu o portie de gogosi, dar e in proiect.
In schimb, cea mai noua pofta... a trebuit sa mi-o rezolv singur (bine, cu putin ajutor, ca sa fie tacamul complet...)

Povestea e in felul urmator:
Vineri eram la lucru, concentrat in realizarea unui raport, cand imi gadila timpanele cuvantul "lasagna"... si gata cu scrisul!
In doua secunde am rememorat toate lasagnele care mi-au desfatat simturile si mi-au satisfacut poftele, in triunghiul amintirilor Udine-Roma-Oradea... si am stat, si am visat cu ochii deschisi, pana cand discutia din jur incepea sa prevesteasca un cosmar culinar.

(Sfat pentru necunoscatori: lasagna nu se improvizeaza! Ci se respecta cu cea mai mare strictete litera retetei! In fine, imi pastrez minima demnitate ce mi-a mai ramas, si nu voi dezbate in amanunt ingredientele.)

Atunci a fost momentul in care mi-am zis ca doi ani fara lasagna e un fel de Ev Mediu, si ca e cazul sa se intrevada perioada Renasterii gastronomice!
O conceptie frumoasa, si chiar romantata, dar lucrurile au luat in final o intorsatura usor diferita, ceea ce se traduce prin: lasagna dimineata, la amiaza si seara, ca pana peste doi ani eu nu ma mai inham la o asemeanea corvoada!!!

Pana una alta, sunt cat de cat la zi cu poftele, dar ca sa inchei in nota in care am inceput... ma ajuta si pe mine cineva cu o portie pe pancove?