Am observat, in ultima vreme, ca am o gandire oarecum ciclica.
In septembrie 2005, am trait experienta de care povesteam in septembrie 2007 aici. (am link-uit, ca sigur nu-si mai aminteste nimeni despre ce vorbesc)
Acum, in septembrie 2009 gandul meu zboara, in mod accidental si putin surprinzator, din nou acolo. Si, uitandu-ma peste poze am dat de filmuletul de mai jos... si ce bine m-am mai simtit :-))
Daca o tin tot asa, peste doi ani ajung iar pe-acolo...
Asadar, din butoiul de amintiri am rascolit una dintre nebuniile cu care ma mandresc:
2 comments:
obisnuiam, de-a lungul timpului, sa urc in montagne-rousse periodic. este o senzatie incredibila. cred ca ar trebui ca fiecare oras sa aiba in parcul de distractii unul. si, sa fie obligatoriu, ca macar o data in viata, sa urci in el. din punctul meu de vedere, ajuta sa intelegi mai bine ce pret are libertatea(de orice natura: a opiniilor, a faptelor, a alegerilor, etc, atit timp cit nu faci rau voluntar), ajuta sa realizezi ca timpul trece fff repede si ajuta sa ai o viata frumoasa si lipsita de prejudecati, profitind de fiecare clipa.
abia astept sa am ocazia(sau ar trebui s-o caut) sa traiesc iar senzatia din montagne-rousse.
N-am privit pana acum rollercoaster-ul ca o experienta atat de profunda... dar iti dau dreptate, ofera o alta perspectiva a lucrurilor, prin impresia pe care o ai ca ti-ai depasit limitele. Nu stiu daca multa lume isi apreciaza mai mult libertatea dupa ce coboara din montagne rousse, desi e si acesta un mod de exprimare a libertatii.
E o chestie inedita pe care nu toata lumea apuca sa o faca in viata sau si daca apare sansa, nu e 100% sigur ca e fructificata.
Post a Comment