De vreo 2 saptamani, vad la Micutze Aberatii un titlu de articol destul de ciudat, atat de ciudat incat nestiind despre ce e vorba, nici nu m-a atras... (poate si pentru ca am cam respins/ignorat total blogosfera)
Dar acesta a fost doar primul impuls.
Mai apoi a urmat o perioada in care imi dadeam cu presupusul ce poate sa fie, la ce s-o fi referind, si cat de interesant ar putea fi subiectul... dar din nou, destul de superficial si fara a intra sa vad despre ce e vorba...
Intr-un final, am facut si pasul inevitabil de a-mi satisface curiozitatea... si mi-am satisfacut-o cu varf si indesat, cand m-am pus sa citesc din scoarta-n scoarta romanul-fabula al lui Michael Ende.
Istorioara lui Momo, fetita care le-a redat oamenilor timpul furat, e o poveste ce poate fi savurata nemaipomenit de bine de o inima tanara, dar inteleasa mai degraba de un suflet mai matur.
Imaginile vii, subintelesurile destul de evidente si bogatia detaliilor te transpun intr-o lume surprinzator de familiara si universal valabila. Primul rand te fura si nu iti da drumul decat la cuvantul Fine, lasandu-te cu un zambet pe buze, cu un sentiment de multumire si cu senzatia ca timpul alocat lecturarii acestei lucrari nu a fost pierdut.
Dupa cum spunea si Liuba, cartea o puteti gasi integral online pe http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini.
Pacat ca nu am descoperit-o mai demult!
0 comments:
Post a Comment